E noapte încruntată și lună-i afară,
Surâsul mi-e dulce și gura amară.
Din streșini picură lacrimi de spre ușă
În vatr-a rămas doar scrum și cenușă.
Doar candela inimii ține cuminte
Aroma iubirii necuprinsă-n cuvinte.
Doar doru-i de strajă la ceasul tîrziu
Și-un gând nechemat tot se-nvârte în pustiu…
Dar spune-mi acuma, hai spune-mi in față
Fii sincer cum n-ai fost vreodată în viață,
În lipsa mea oare cine-ți mai umple
Privirea de soare, durerea de tâmple?
Curg goală spre tine, mai caută iară,
Nu vezi că e-n martie, din nou primăvară?
Tu vii, culegi ghoceii și pleci.
Mi-e fruntea fierbinte, mi-s mâinile reci –
Mi-e gândul la tine rămas amanet –
Noiane de doruri m-acoperă încet…
Sticlesc în lumină orbitele seci –
Zâmbești cu oroare, dar poate mai treci…
Ela Poenaru
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.