“În Europa, intelectualii tolerează credința, dar o disprețuiesc. Religia e considerată o reminiscență. A crede înseamnă a rămâne primitiv, în vreme ce a nega înseamnă să fii modern. (…) De parcă dovada progresului ar fi să nu mai îngenuncheze.” ( Eric-Emmanuel Schmitt – Noaptea de foc)
Odată cu nașterea ta ai îmbrăcat haina unei credințe împletită din firele unei religii. O haină moștenită din neam în neam sau poate nu, pe care cu timpul ai ales să o păstrezi sau să o dezbraci. Indiferent de obiceiuri, de crezuri, toate religiile se raportează la existența unei forțe superioare, fără să conteze numele pe care aceasta o îmbracă.
Iar acea forță superioară e începutul și sfârșitul, e Alfa și Omega, e liniște, e pace. E lumina care face ca totul în jurul său să crească, să înflorească. Fiecare dintre noi poartă chipul său, fiecare dintre noi o deține și pentru fiecare dintre noi ea înseamnă altceva. Poate speranță, poate echilibru, poate faptul că nu te simți singur sau poate încredere.
E lumina din camera sufletului tău, cea care te face să vezi lumea cu alți ochi. Mai blânzi, mai înțelepți, mai altruiști. Credința nu îmbracă haina cuvintelor, pentru că acestea se găsesc sărace să o oglindească, ea fiind un izvor de stare, iar cu cât izvorul său este mai adânc, omul poate ajunge la iluminare, oferindu-i posibilitatea de a vedea dincolo de material, dincolo de sunet.
Credința te conectează la Sursă, e legătura ta cu ea, și doar de noi depinde dacă o păstrăm vie. Dacă ar fi să-mi imaginez modul în care suntem conectați la Sursă, ne-aș creiona precum un ciorchine, iar prezența credinței, ca fiind lumina care pâlpâie. Acolo unde apare întunericul, intervine o deconectare de la lumină.
În credință nu îngenunchezi, ci mai degrabă întelegi că mai presus de toate există ceva.
Dar totul există atunci când crezi în acel ceva. Nu poti vedea ceva în care nu crezi, e ca și cum ai încerca să mesteci dar nu poți înghiți. Pentru că în tot ce credem creează realitatea noastră, lumea în care alegem să trăim și pe care o întreținem zi de zi prin acțiunile noastre.
Credința este singura care poate străbate întunericul și să facă lumină, e singura care poate face pace pe timp de război și aici nu mă refer doar la cel purtat pe pământ ci și la cel purtat pe interior. Și poate face multe alte lucruri…
