Ars
Azi ploua cu foc Tablou apocaliptic Te mișcă din loc Chinul onorific. Și-ncearcă să scape Dar însă-i de prisos Ploaia ne arde, Ne-ntoarce pe dos. Ne schimbă gândirea, Ființa ne-o schimbă Omului-i e frică De
Crețu Florin-Georgian
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Să-mi laşi un semn
De mă iubeşte cineva să-mi lase semn în colţul ochiului de soare, pe adiere de vânt, pe parfum de tei. Tu, oricine eşti, de mă iubeşti lasă-mi un semn la fereastră într-o dimineaţă senină sau
Șoapte
Privesc spre zări apuse De negura tristeții Și-alin dureri ascunse Ce murmură ușor prin roua dimineții. Mă mint cu mine însămi Implor din vis să scap Cerșesc lumină nopții și țes mătasea lunii, Cad freamăte
Cititorul
La tine se stinge ultima lumină, În satul de mult adormit. Stai la masă, ziua așteptând să vină, Cu cărți înșirate, de cuvinte absorbit. Te-ntrebi cum pot să doarmă toți Când tu,atât de mult trudești
love story pe invers
mi-am încărcat iubirea cu prea mulți gigabiți de iubire inexistentă și adesea aleg tăcerea pentru a putea vorbi cu tine. poate că eu sunt plin de clișee, ori tu ești plină de complexe dar eu
Exces de cafea si vise
Nu mai am ce să mai visez Am visat deja tot despre tine de atunci. O lene cognitivă mă sugrumă Plictis în pătura aspră, nesomn în coloana vertebrală, În mine orașul arde Așteptând, Calc pe
Partas la dezonoarea sufletului meu
La noi in sat, Cand hotii s-adunau la Sfat, Eu niciodata nu i-am asistat. De-aceea poate- acum, mi-I greu S-asist. Caci Printre ei, Ma vad si eu Partas la dezonoarea sufletului meu… Legati-mi mainile Si
Ani de închisoare
Pururi vii și neasemuiți, Cu vina voastră cea orbită De ce fără temei voi ne robiți Și sufletele ni le dați prin sită? Oh, voi, ce matematici n-ați știut Și ca pe Ana ne-ați închis
Liliacul
Liliacu-i copăcel, Cu flori multe, pe-un cercel, Prinse bine în ciorchine, Ştie inima ce-i spune! Trei petale de cicoare, Sunt la orice floricică, Cât ar părea ea de mică, Are farmec şi culoare Şi-un parfum
Cand nu e cineva care sa ne priveasca
Intr-adevar, cine suntem cand nimeni nu ne vede? Suntem oare aceeasi pe care ii vede societatea, aceeasi reflectie care se vede prin ochii celor mai apropiati? Sau suntem doar un almagam al bucatilor din imaginatia
Poarta Sărutului
Poartă-mă poartă spre ziua cea mult aștepată spre necreata Lumină neînserată unde miri și mirese nenuntite se-nclină se-adună împreună la poarta de humă pe cornul de lună schimbînd neîncetat doar jurăminte fără cuvinte... Spre firea
Singură prin viaţă
Umblând singură prin viaţă, Lumii-ntregi,chiar nici nu-i pasă. Caut să mă-ncurajez, Noua stare, să-mi urmez. Iute, eu m-am adaptat... Cum este firesc, treptat. Noi metode-am învăţat, Ca-aşa-i omul-nsingurat. Cel ce este lângă mine, E plecat,
În noaptea asta luna se va vedea roz
Cineva spunea că în noaptea asta luna se va vedea roz. Așa ceva ? Am verificat de mai multe ori-nu este. Văd doar o lună plină, sau un comod pretext pentru încă o noapte în
Narcotică
E val puternic și mi-e Vânt, E val! Firește, valul liber trece... E vânt! Dar vântul, sfântul, nu mi-e Rece... Se ivesc frunzele de arin, E soare! Un soare... fin! Și-un gând lejer, narcotic mă-ncearcă...
Iarnă de aprilie
Primăvara-i dă în dar Zilele din calendar. Iernii care ne iubeşte De la noi, mai poposeşte. Cred c-a fost cam prefăcută, Pândind floarea când e multă. S-a întors cu ură multă, Cu zăpadă viscolită. Alungând