Într-un parc, a înflorit Floarea roz, care-a iubit. Ziua-i rouă, Noaptea-i plouă! Ziua-i Soare, Nopţile îi sunt uşoare. Noaptea-i Lună, Ziua-i bună. Într-un parc, S-a uscat un copac. Floarea roz n-a rezistat, Şi-ntr-o zi, Cu
Totul pare atât de plăcut. Tricoul atât de comod, ca și cum nu ar fi! Zilele trec, gândurile se perindă pe rând fiecare altfel structurat față de celălat. E atât de plăcut să te am
desenăm în jurul unei idei câteodată ferestre pe zid apoi ne prefacem că se deschid şi că privim până departe amănunte servite obsesii desenăm graffiti cu cai verzi şi proiectăm poveşti pe benzi desenate totul
Consider că am fost unul dintre cei norocoși, deoarece m-am născut într-o decadă care mi-a permis să iau contact cu cultura pop încă din primii ani de viață. Și când spun cultură pop, mă refer
V-aţi imaginat vreodată cum arată un înger? Pe vremea când eram copilă, îngerul imaginat avea statura mamei şi zâmbetul bunicii. Iar aripile, asemănătoare cu cele ale porumbeilor erau de un alb imaculat, delicate atunci când
Mă las pierdută şi apoi găsită Mă las uitată şi apoi amintită Mă las atinsă goală şi apoi acoperită Mă las luată şi apoi înapoi dată Mă las cântată şi apoi povestită Mă las mângâiată
Tu ești culoarea obrajilor mei. Aștept atât de mult un răspuns... întinderea de timp este prea dimensionată. Vreau să o scurtez, dar nu depinde de mine. Îmi este atât de dor de tine! Vreau să
Am fost sărutată, pentru prima dată, De soare, atunci când am văzut multă lumină. De aceea am faţa atât de senină, Cu-al său sărutat, pe furiş, am fost mângâiată. Am sărutat, pe obraz, pentru prima
Floare albastră, floare dragă Te voi semăna în grabă Să-mi răsari în primăvară Tânără ca o fecioară. Firavă, micuţă floare, Să-mi aduci acea culoare, Când frumos vei înflori Ca azurul, într-o zi. Floare albastră-ntunecată, Dimineaţa
momentele alea de căcat când bâlbâitul tău se bâlbâie când cutremurul tău te acuză când iubita ta dansează lasciv cu o altă femeie când camera ta devine camera lor când patul tău se uită cu
Ai trecut atât de repede Nu-mi dau seama Cât și ce a fost asta Dar cu ce voluptate! Mi-e atât de dor Acei ochi să îi tot visez Repede, cât un zbor Și știu că
Călătorind pribegi pin anotimpuri, Deodată ne-am trezit în toiul verii, Clepsidra risipește încinsele nisipuri Spre ceasurile reci ale-nserării. Săgeți de fericire din zorii dimineții Mistuiesc focuri în inimile noastre, Și-asemeni unui val din marea vieții
Cum revii asupra numelui meu, atât de sugestiv, atât de durabil. Sper că voi fi mereu așa pentru tine. Atâtea plăceri nevinovate, atâtea. Dar tu vii și ma corectezi, mă îndrumi ca să le pot
Nu îți închipui cum este Să trăiești ca într-o poveste. Totul te învață Câte o povață. Trebuie să petreci fiecare vară Cu câte o povară. Te iubesc atât de mult Sufletul pot să mi-l smulg.
Ce înseamnă pentru tine să visezi? Pentru mine, și pentru călătorul meu, este să ne facem o lume a noastră. Sa o clădim de la cea mai adâncă temelie, până în vârful vântului. Care e