“Ce esti tu, Dor? Inspre semete culmi invaluite-n nori Tu ma inveti sa zbor. Catre inaltul cerului ma porti, Pe aripi de cocor. Prin tine, catre ea, la mari departari Strabate-al dragostei ce-I port fior.”
Mergea pe stradă zâmbind cu anticipație. In buzunar avea un pumn de monede de 1 si 3 lei. Telefonul din colț dinainte stației de autobuz era într-o zonă zgomotoasă dar era cel mai puțin ocupat
Intr-o noapte, pe sub luna Pe un deal, pe creasta-i lata, Leganandu-se agale, Sedeau un baiat si-o fata. Mangaiati de-o adiere In liniste absoluta, Se privesc adanc in ochi, Isi zambesc si se saruta. Stelele
Că te-am pierdut Știam, de mult... Că visul și visarea nu-i totuna, Doar eu le zăpăceam întotdeauna, Știam! Că suntem doar niște străini În lumea rozelor cu spini Știam... Că în iubire nu e rost
tu n-ai uitat să fii femeie tu n-ai uitat să dansezi să împletești eșarfe, să așezi mătase peste ce-i al tău. tu n-ai uitat să fii atinsă de frumusețe, de senzualitate, de ușoarele degete calde
Mantie sa imi faci din poezie, Sa ma-ncalzeasca de mi-e frig. Te-am cautat o vesnicie... Si te-am gasit, doar tu ma simti cand strig. Bucata cu bucata, in suflet te-am topit. Nicicand sa nu mai
-Mi-e sufletul ca o corabie, ochii-n pământ, prelungiți în cearcăne caută marea în port printre sentimente abandonate pe chei și iluziile din dane. -Uite, printr-un pahar de vin, mai roșu și mai adevărat decât noi,
Fetita mea imbatraneste, Eu vesnic tanara raman, Ea astazi cu un an mai creste, Eu, sortii ma supun. Cu fiecare an trecut, Ea are o alta intrebare, Eu ii raspund ca n-a crescut, Ea-i toata
de-ai vrea o noapte să dormim sub stele să nu ne fie ușile bariere, lipite-ar fi buzele mele de-a gurii tale mângâiere de-ai vrea sub cerul liber... o noapte măcar să ne simțim aproape n-ar
E destinul, se gândi Fernando când ridică vâsla și găsi colierul atârnând de ea. Străluci în lumina lunii o clipă, înainte ca lustrul să-i fie înghițit de umbrele clădirilor pe lângă care aluneca barca. Își
I. -Dacă vreodată vei avea nevoie de un loc de muncă și-ți place la noi, cu mare drag te angajăm, i-am spus râzând tânărului de la care recuperam echipamentul de escaladă. Mă uimise vioiciunea lui,
diminețile mi s-au șlefuit cumva singure sau poate vara asta atipică a inventat pentru mine un fel de copilărie primordială în care am devenit un Alice androgin în propria curte a minunilor oglindite chiar dacă
licărește roșu asfințitul și noaptea coboară doruri de ceară ard în lumânare și candela se roagă-n colț la răsărit cu umbre pe icoană din cer cad stele atrase de pământ sub ploaia de așchii stelare
Vine o vreme când viaţa se duce-n derivă, când totul devine un gol: Gol de vise ce nu merită a mai fi făurite; Gol de vorbe, doar câteva, spuse în van, arar ascultate de cineva;
Fără geană cu ființarea... Concupiscentul Ți-a anulat, seducător, Prezentul... Te-a invocat, ingenuu, în Stele, Și-apoi s-a Rătăcit, luxuriant, printre ele. Cu toate că te-a recunoscut din miliarde de stele, Te-a amagit generos cu visuri rebele