Vine o vreme când viaţa se duce-n derivă, când totul devine un gol:
Gol de vise ce nu merită a mai fi făurite;
Gol de vorbe, doar câteva, spuse în van, arar ascultate de cineva;
Gol de frumos, când totul în jurul tău devine vechi;
Gol de prieteni, când nimeni nu te mai caută;
Gol de vedere, când ochii tăi caută, dar nu mai pot vedea orice;
Gol de aprecieri, căci orice ai face, nimeni nu mai observă;
Gol de copii, căci ei şi-au luat zborul spre timpul lor;
Gol de timp, căci el se scurtează cu fiecare zi trăită;
Gol de flori, căci nimeni nu se mai gândeşte la tine să ţi le ofere;
Gol de culoare când viaţa devine tot mai cenuşie;
Gol de casa părintească ce a rămas şi ea goală, departe;
Gol de fraţi ce nu-şi mai recunosc rădăcinile comune;
Gol de interese, căci nimeni nu mai are nevoie de tine;
Gol în suflet, căci ai avut destule mâhniri trăite;
Goluri, goluri vide ce trebuie să ţi le umpli singur ca să mai ai speranţe.
