licărește roșu asfințitul
și noaptea coboară
doruri de ceară ard în lumânare
și candela se roagă-n colț la răsărit
cu umbre pe icoană
din cer cad stele atrase de pământ
sub ploaia de așchii stelare
rămâi tăcut și fără gânduri ca un înțelept
în centrul unui cerc încă de netrecut
spre lumea stelelor tremurătoare.
o țandără de gând străfulgerat de stea
îți spune că duhul fericirii
e ascuns sub pietre grele și totuși
iubirea e singurul zbor neînfrânt
dincoace de zidurile timpului
doar pamânt doar pamânt.
