Te conjur!

În dimineaţa aceasta voi străbate lumea toatã
De la un răsărit la altul cu paşii-mi goi, prin viaţã,
Voi rupe tunete şi fulgere în două
Şi le voi vinde-n târg să nu mai plouă.

Din picăturile de ploaie tu eşti acum zăpadă
Ce-mi palma larg deschisă nu vrea ca să mai şadă
Mi-alunecã în jos, spre pulpe… vai!… mã arde!
Iar sufletul mi-l pradă cu miile de hoarde.

Mã pustieşte toată, mã lasă nemișcată
Să simt o adiere…nu pot…zac împușcată
De vifor, de zăpadă, de toate laolaltă
Iar inima… Ce văd? Ea nu mai vrea să bată.

Şi te conjur să-mi sufli în suflet cu putere
Să mă aduci la viaţã, să nu rămân tăcere
prin viețile ce-am dat aicea pe Pământ,
Căci pentru ei, o mamă, e lucrul cel mai sfânt!

Gabriela Enescu

Gabriela Enescu Facebook | De același autor

Avocat şi consilier european în domeniul proprietăţii industriale, se (re)descoperă de fiecare dată când se aşază în faţa propriei oglinzi, dând poeziei sale chipul său. Mai scrie eseuri şi proză scurtă. În pegătire: volumul de versuri “Cu tine, nemărginirea”.

Recomandări

Un comentariu

  1. cornelia

    Am citit-o ca pe o frumoasa dedicatie de suflet !De exceptie!

Adaugă comentariu