Și chiar dacă luptăm împotriva vântului
Încrezându-ne în puterea cuvântului
Și chiar de ne-am plimba și prin noroi
Tăcerea tot o să vorbească pentru noi.
Tu vrei primăvară căci iarna-i săracă
Dar uiți că viața anotimpuri îmbracă
Tu vrei să-mi picuri în suflet pe veci
Liniște, dar în gânduri de furtuni te îneci.
Și treci când pe-un mal când pe altul
Crezând că vei putea cunoaște saltul
Lupți să convingi să le legi printr-un pod
Dar nu vor să cunoască al oamenilor tropot.
Și tot un mal pe noi azi ne desparte
Și între el o mare de vise și dorințe
De lasă în urma lor fâșii deșarte
Plutind pe lanțul dintre suflet și minte.
Fâșii noi de pământ între noi apar
Când privesc în depărtare tresar
Încep să te privesc ca pe o lună
Iubirea mea, stele în jurul tău adună.
