Azi am vrut să scriu o poezie. Căci voiam cumva să scot din mine-afară cum te vreau și cât te vreau și cum ți-am învățat fiecare gest de-atunci și cum te simt și cum te
Hei, ochi goi ce ai făcut ieri, ce faci diseară? Când ai cules ultima oară? De trandafiri rostesc...de ce crezi că vorbesc? De ciulini morți ce-n lacrimi bântuiesc? Nu e destul?! Te-ai risipit pe tine
când mă gândesc la tine îmi apari ca un kalașnikov îndreptat spre cap sau spre inimă ți-e frică să tragi pentru că dacă ai face-o ai vedea reflexia ta în bucăți din mine
el a zis... ți-aș oferi Lumina... Stelelor toate... din Paradis și Luna din superba... Noapte.
Auzi și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș, Îndrăgostit de-o buburuză, deznoadă doruri pe-un arcuș. A vrut să-i scrie o scrisoare cu picioruș muiat în tuș, Dar dacă se pierdea pe drum
În noaptea cu ninsori de pace-nconjurată Fulgi de curând născuți, târcoale dau la geamuri, Luceferi, câte doi, strălucitori se-arată Și păsări rătăcite sărută albe ramuri. Povești în scrin uitate, din alte ierni mărunte, Au hibernat
Aș vrea ca viața să mă strângă-n brațe, Să-mi pâraie-n strânsoarea-i fiecare os, Singurătatea s-o ducem în instanțe, Să fie judecată pe față și pe dos. Ocean să mă scufunde, ascunsă printre valuri, Să-mi urle
Nu știu dacă aiurea, Sau dacă am visat, Să te-ntâlnesc aievea Târziu, dar poate meritat. Și totuși, te provoc, să năruim Prejudecăți de veacuri vânturate, La “orbi si surzi” să dovedim Că încă se mai
Unde pleci, de ce te duci, Pe care drum vrei să apuci? Nu vezi că toate-s pline de noroi, O șansă ai, să le străbați în doi. Vor năpusti asupra ta nebunii În zeci de
Ploile nebune bețe pun în roate Razelor de soare, bate vânt năuc, Stele măturate, se târăsc pe coate, În ecou de bocet printre crengi de nuc. Ceața creionează searbede crochiuri, Orele chircite par că se
Eu... Soarele! Mi-am trimis razele mele Printre crengile stinghere Stai şi mă priveşti mirată... Ca şi altă dată. Încă n-am apus, vezi bine! Eu, aş sta mereu cu tine, Calea eu ţi-aş lumina, Şi paşii
Calea noastră-i împărătească, Într-o veșnică toamnă domnească. Nu e calea... cea lumească, Într-o piață românească. Nu fi trist... nu te-am uitat Exist doar în clipa uitată în tine, Gândul tău e al florilor nectar, Nopțile-s
De ce ți-e teamă să iubești, iubite? De ce te-ascunzi de inimă și fugi? Nu meriți oare să te-nalți în simțuri, să fii nebun de dor și să te duci departe-n lumea dragostei nebune sub
Inimă soare Inimă lună Din ochi mătrăgună Pe buze pelin Inimă amforă Cu dulce venin Sloboadă-mi suflet... Încolăcire de şarpe Mă scuipă cu şoapte Iar de te-ai sparge M-aş mai întoarce Cu cioburi s-arunc Pustiul
Mi-am pierdut inima Dar azi am gasit-o in ploaie Statea pe trotuar in balta cea mai mare Facea baie Mi-a spus ca a dus dorul copilariei, Ii era sete de ea. Rosie, pregatita de sarbatoare