În noaptea cu ninsori de pace-nconjurată
Fulgi de curând născuți, târcoale dau la geamuri,
Luceferi, câte doi, strălucitori se-arată
Și păsări rătăcite sărută albe ramuri.
Povești în scrin uitate, din alte ierni mărunte,
Au hibernat o vreme în igluri colorate
Și-au împletit din doruri, beteală, făcând punte
Spre timpuri parfumate cu flori de măr presate.
Pe sănii de-amintire revin din rai pierdut
Arome de pini umezi vrăjiți de firul ierbii,
Se-aude melopeea pe-un țărm necunoscut
Și-n reverențe stele îmbrățișează cerbii.
Sub arc de cer senin brodez minute stinse,
Pe file-ngălbenite se-amestecă cerneluri,
Din vechi fotografii surâd de iarnă ninse
Figuri fără de chip proscrise-n gări de cețuri.
Vibrează cânt de nai în țurțurii verzui,
Un gând se despleteste din caier de ninsoare,
Cu geana unui fulg aș scrie, dar n-am cui,
Iubirea-i ațipită-n miresme de scrisoare.
