Suflet cuprins de flăcări

Ai venit ca un cântec șoptit
Ca o simfonie gonită de vânt
Ce abia adia
Lunecând pe pântecul copt, rotunjit,
Pe coapsele arse de dor, fremătând.

M-ai învelt în petale de flori
Și miroseam dulce-a iubire.
Au tresăltat sânii în mii de fiori
Treziți de sărutări puse în ploi
Despletite-n neștire.

Ne pierdeam ușor în andante și-apoi
Lunecam într-un vis cât mai departe,
Și pluteam vrăjiți departe de noi
Duși de valul de jar aprins peste noapte.

Scânteiam și eram purtați în allegro,
Aveam ochii în lacrimi arzând
Și, suspinând ne iubeam pianissimo,
Și m-am trezit în andante plângând.

……………………………………………………….

Gândul mi-era amărui, trist, obosit,
Și mă tem să adorm, mi-e teamă de vis.
Nu mai vreau visul în vise trăit
Când mi te doresc în mine închis.

Sunt istovită și, mi-e atât de somn!…
Să vii duminică de vrei să-mi vii.
-Mă lași? te rog, mă lași să dorm?
Vreau o duminică în fiecare zi.

(Din volumul Suflet cuprins de flăcări)

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Cornelia Mazilu

Cornelia Mazilu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu