“Vinzi sau cumperi? Identitate…”
Impătimiții de cuvinte își permit să fure, de ici colo, vorbe și să le arunce sporadic, fără pic de integritate morală și fără țintă exactă, în urechi și suflete flămânde de identitate! Care, oare o fi diferența între a cumpăra stelele omului plin de albastrul – infinit senin care epatează în a se dărui altora și a vinde iluzii, pete de culoare, drafturi ale unor vise celor seci de de prea multul gri șters, de pe bolta existenței lor?
Dar ce legătură are una cu alta? Nici copilul naiv care scrie nu știe, încă… dar să vedem, poate că simbioza de cuvinte de până la sfârșitul acestor paragrafe vor reuși să dezvăluie antiteza pasională ce se regăsește în aceste două afirmații, asta dacă și tu, dragă cititorule vrei să vezi. Cine suntem noi, și cu ce ”bani” cumpărăm noi și vindem suflete altor suflete?
Când împărtăsim idei, experiențe, ne comunicăm pe noi, sau comunicăm ce am sustras altora? Să îți spun o scurtă istorioară: Era furtună, frig, era rece, era negru de urât ce era! În mare au fost aruncate două sticluțe, amândouă pline, să plutească… să nu o facă? Nu au cum, în derâderea valurilor nebune care își bate joc în neștire de ele, atât de mici, transparente, însă pline, se scufundă. În căderea lor spre întunecatul fund al mării ele întrezăresc undeva deasupra lor , altele două sticluțe, acestea sunt goale, transparente și plutesc, plutesc pentru că înainte să fie aruncate au avut grijă să se golească de ele, inițial pentru fericirea altora…
Oamenii sunt sticluțe, goale sau pline, “goale” de praf de stele, de simplu; pline de pulbere intelectuală și tinichele de experiență, pasiuni , emoții și vise încă verzi. Fiecare sticluță, mică, mare, medie e o hoată, e o hoată de tot, e hoață de om, de vorbă, de suflet, de idei, de cuvinte, de curat sau muradar, de viață și de moarte, de roșu, alb și negru. Dar hoț vinovat este doar cel care fură și nu vinde la rândul lui. Va râmâne o sticluță plină care mai devreme sau mai târziu se va scufunda.
Bogat nu e cel care are identitate furată, lucrată și pastrată, bogat este cel care buzunărește cărți, oameni, experințe dar se golește, vinde cu tact flămânzilor de idenitate…ca într-un sfârșit să își dea seama că nu s-a secătuit pe sine ci s-a golit de plinul veții ce îi aduce lui beatitudine iar altora șansa de a oferi sau riscul de a se îneca.
Tu ce decizi… vinzi sau cumperi identitate? Dacă ai să te decizi să cumperi… fură cât poți… Dacă te decizi să vinzi… dăruiește cu tact!
