Poezie

Cel ce iubește nu poate răni pe celălalt, cu voie niciodată... Face orice, orice spre a-i urni un zâmbet larg și-atunci când el se-arată ca soarele de vară strălucește... Cel ce iubește cu adevărat să 

Doamne,ce cântec mi-a fost dat să aud pe țărmul unui fluviu ce curgea prin noapte! Deşirat în sunet până la marginea spațiului, chitaristul zvârlea în aer dulcele cântec. Ay, ascultați voi bucuria şi durerea mea, 

A fost o clipă magică, În care privirile ni s-au unit, Sufletele brusc ni s-au trezit, Iar gândurile ni s-au împletit. Purtați de viață ne-am lăsat, Momentul magic l-am uitat, Până când, un alt moment 

Cumva se-ntâmplă toamna-ţi fără mine, În ochii tăi, ce zări pictează-n arămiu, Când străzile nu se mai pot abţine Şi frunze zbat în vântul cel pustiu? Cumva se-ntâmplă toamna-ţi fără mine, În aerul ce ţi 

Aștept. Întotdeauna aștept, Șoapta născută din piept, Să-mi sufle-n ureche, discret, Câ visul se va-ntâmpla concret. Aștept neîncetat. Asta e drept! Nu știu nici eu ce aștept! Ca un om însetat în deșert, Aștept împlinirea 

Păcatele se învârtesc în mine, Ridic mâinile spre cer şi desenez o cruce a văzduhului. Înalț un Te Deum spre zgomotul lumilor mele. Cântecul se rotește împrejur amețitor, amenințător, asemenea unei neînaripate eliberată-n etern. Trupul 

Eu as putea oricând sa zbor sa ma desprind de toate lucrurile care ma tin legata asa cum legi un balon cu o ața ca sa nu se ridice spre cer. As putea sa zbor 

Fericit nu poți fi decât dacă te adăpostești în sufletul cuiva proaspăt ieșit din placenta singurătății și nu dintr-o cămașă de forță vrei să aparții unei lumi rămânând liber Strigă că ai nevoie de-o inimă 

Privește-mi sârma, cum merg tăcut pe ea, Cu pași micuți, echilibrați, De prea mulți ani, de prea mult dor. De ce? Mă-ntrebi. De ce o sârmă? Când pot s-alerg pe dealuri înflorate Sau pot să 

Am întins mâna stângă spre cer Și mi-au căzut în ea câteva clipe Bătrâne, obosite si urâte Și eu reflectată în ele Am întins mâna dreaptă mai apoi Și am simțit o mâncărime ușoară, o 

Cu moartea m-am împăcat. Ea nu e decât celălalt capăt de drum. Poate voi alunga, totuși, viermii din ochii trupului meu? Meditez. O poartă ruginită scârțâie de parcă își plânge cavernele săpate de ploi. Mâna 

Lângă fereastra luminată te-am adus Și dezbrăcată te găsești deodată Stai pe fotoliu și privești în sus Și-atunci o Frumusețe se arată Deschid fereastra să simțim mai bine Cum viața înflorește pentru noi Ți-ai luat 

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de fluturi oricine caută un cuvânt retrăiește în mine strigă-mă și vei găsi condamnarea în palma 

Te plimbi pe munți, te plimbi la mare Și mai mereu ești în plimbare... Te plimbi în gând, te plimbi în vise Tu știi... la mine-s porțile deschise Te plimbi pe unde apa curge lin 

Da, ne iubim... esti fericit? Totuși, drama... se intuia de cand ne-am întâlnit! Din Jalea ta, prin inima mea... către faimoasa, Măiestria ta.