Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind
cum îmi ţineam umbrela bucuriei
deschisă peste umbră. Chicotind
te-ademeneam în lumea nebuniei
de-a fi doar noi şi-altfel măcar un vis.
Ştergând din gânduri orişice-ntrebare,
să înfruntam în doi, în câmp deschis
iubirea asta mare… tot mai mare
care creştea în noi şi ne-aprindea
în ochi atât senin şi strălucire
că orişice furtună se-mblânzea
și se oprea un timp din hărţuire.
Dansam în ploaie. Te strigam râzând
pe numele de cântec ce zvâcneşte
în partituri de dor s-alergi vibrând
spre şansa de-a-nflori într-o poveste…
