Cel ce iubește nu poate răni
pe celălalt, cu voie niciodată…
Face orice, orice spre a-i urni
un zâmbet larg și-atunci când el se-arată
ca soarele de vară strălucește…
Cel ce iubește cu adevărat
să mute munți de sare își dorește
și luptă pentru vise ne-ncetat.
Nu pentru ale lui, în primul rând
ci pentru ale celui ce-i e-n gând.
Vrând să îl știe veșnic fericit
mereu de-o înfruntare-i pregătit
cu umbrele acelea ce-ar putea
pe chip iubirii lui vreun pic să-i stea…
Întotdeauna cel care iubește
pe sine-ntreg, etern se dăruiește…
