Melos

E vremea dimineții noastre,
Ne prindem zâmbete-n rever
Și-n vorbe picurăm mister
Rostogolit din slăvi albastre
Și-nmugurit în stropi de cer

E ceasu-ndragostirii lumii
Când cerbi vrăjiți aleargă-n gând
S-adape-n vise, luminând
Tandrețea pe coroana vremii
Cu melosul din ea curgând.

E roșul florilor pe dealuri,
În inimi macii își vorbesc
Despre dorințe-ntr-un firesc
Sculptat în roci de idealuri
Cum numai zeii meșteresc.

E verdele cetate sfântă
La poala muntelui cărunt
Iar lanu-și prinde în tumult
Seninul în alai de nuntă
Printre voințe și dor mult.

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

Adaugă comentariu