Poezie

Începusem să—mi aud sângele Cum se—ntorcea de la picioare Înjunghiat în spate de drumuri Și—ngreunat de vorbele—topoare Am vrut să ridic de pe masă ceasul Dar nici nu l—am putut clinti Lipit de pânza școlarului 

Am cules astăzi ultimele flori albastre, creşteau în mine ca o presimțire. După obiceiul pământului le-am transformat in cuvinte. Ca într-o alveolă de schimnic cobor în poezia mea câteodată ca şi când aş urca. Uneori 

Azi, e despre cine ești, Despre cum poți să pășești; Cum strângi tot ce risipești Ca să știi să te găsești. Amintiri ce-ai izbăvit, Te-au lăsat să fii aici; Și-ai știut să vrei să cazi, 

Suntem două raze de Soare. Când strălucești tu și mă luminezi pe mine, Când strălucesc eu și te încălzesc pe tine, Ne căutăm lumina unul altuia, în fiecare aură, Străbatem norii alergând după iubire în 

Mi-ai zis o dată, Doamne, că-mi trebuie-nțelepciune Și m-ai trimis apoi în lume s-o găsesc Dar nu cu carul- ai făcut mențiunea, Ci bob cu bob, trudind am s-o-ntâlnesc Și-aș-am plecat la drum cu sacu-n 

Un răsărit pe un întins de ape... Cimitir de ape? Naufragiaţii se pierd pe valurile uneori, furtunoase. Eşti aşezat între virgule, undeva la capăt. Mereu îţi găseşti unul ca să poţi trece mai departe. O 

Prea mult mi-ai pășit cu bocancii pin suflet Lăsându-mi urme de om grăbit Ai deschis alei nevrute cu-al tău umblet Și trandafiri, călcând nervos, tu mi-ai strivit Azi torn asfalt încins pe-a tale urme Fereastră-mi 

Cum am ajuns aici Nu știu ... Nu știm Nici că se pasă Important e că am ajuns Undeva Departe Pe o plajă scăldată în rouă cărămizie Unde se scaldă bătrânii liniștiți În apa rece 

Urăște-mă când pleci fără tăgadă, Din basmul nostru cel perfid Și lasă gândurile încet să-ți cadă, Pe lacrima ce-ți e rănită într-un rid. Mai uită-te incă o dată la cutremur, Când pleci, cu toată amintirea 

ce poartă către o lume cunoscută Bogate-n trăiri, atingeri tandre și sărută Sunt ciripit, aripi și picături de rouă Ca pe-o adiere caldă și lună nouă Ajungi să le simți... Întreg ținutul le e cântec 

Zi de zi tânjim prin vis Sa simțim ca-n paradis Aripi in zbor plutesc domol Catre al inimii meu dor! Cuvinte sfinte pecetuiesc uitarea A ceea ce ar fi fost cândva sa fie Era o 

În cadrul ultimei dezbateri televizate nu s-a declarat nimic în legătură cu intrarea în iarnă a poetului. La fel au procedat agențiile de știri și institutele de sondare a opiniei publice, care n-au spus nimic 

Suspine prin ger zburând urgisite În cele patru zări nins-hămesite Duc cu ele gânduri împietrite Care se sparg de ziduri şi case adormite! Spre zarea de est - gândul de dor Plin de jarul unui 

Ghiocel albit de nea, cu pleoapa deschisă spre lumină, scoţi căpşorul de sub plapuma iernii şi flirtezi cu primăvara. Pe tâmple ţi se vede sărutul ninsorilor. Urmele paşilor tăi păstrează copilăria. C-un surâs pictat de 

În ape cântecul e răsturnat Pe un pervaz ard trandafirii mamei Privind tabloul cu senin pictat Ce năpădește marginile ramei Un trubadur aleargă o fecioară Cu dragostea din pieptu—i s—o răpună Dar fata se ascunde—a