Ultimele flori albastre

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

Am cules astăzi
ultimele flori albastre,
creşteau în mine
ca o presimțire.
După obiceiul pământului
le-am transformat in cuvinte.
Ca într-o alveolă de schimnic
cobor în poezia mea câteodată
ca şi când aş urca.
Uneori am senzația
că e prea strâmt,
parcă nici cuvintele nu vor
să rămână captive
în foaia albă şi plată,
parcă aşteaptă poezia
să înceapă acolo,
unde se termină hârtia.
Într-o luptă zbuciumată
sunt mereu poezia şi viața,
jefuindu-se mereu
una pe cealaltă.

Nicoleta Stanciu

Nicoleta Stanciu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu