Poezie

Când dorințele scad în intensitate, Pentru că au fost înăbușite și nu au fost manifestate, Dau naștere unor gânduri frustrate, De neacceptare, ce greu pot fi schimbate. Când dorul crește foarte tare Și nu își 

Dar zilele acestea, iubito, cum de sunt, Atât de diferite, din cer până-n pământ? Apusuri ce ne lasă plutind peste visare Cu șoapte și păcate ce licăresc în mare. Natura ce renaște din soarele cu 

Alunecăm ca două iluzii, suntem în acelaşi gând şi nu ne vedem, traversăm aceeaşi undă scăldată-n câmpiile din vis şi flăcările ei în faţa noastră se înalţă.... Dincolo de tânguirea trestiilor, dincolo de pietre, doar 

Murim in spini de chinuri Alungați si damnați in reverii Sălcii tăiate, plânsete valsate Ceață sângerie, reci abisuri Incolțiți de umbre ale nopții Trupuri goale, vlăstare tăiate Bătălii crâncene îndurerate Ecouri mute fara raspunsuri Dulci 

În întunericul ce mă străbate te găsesc zâmbind lejer. Ești plin de cercuri gri, întunecate Și umbre moi, deși nu crezi. Aș vrea mereu să te găsesc în bine Dar răul mă absoarbe neîncetat. Ai 

Atât de gol, deși loc nu mai ai; Atât de întreg, deși zdrobit în bucăți; Atât de plin, deși n-ai cui să dai; Atât de aici, deși prin alte părți; Atât de al său, deși 

Ardem clipe la temelii de catedrale, de sunete şi cuvinte grele, fără să poată să se mai nască. Suntem grăbiţi? Poate da, poate nu, ne complicăm când totul poate fi simplu! Tu vezi în ea 

Ascunde-mă-n căușul umbrei tale Și lasă-mi zâmbetul să cadă, Pe pașii ce îți stau pe nori agale, Când asfințitu-i copt fără de pată ! La ceas târziu când arde dulcea Lună, Mai stinge o țigară-n 

Ştii tu despre trupul meu mic şi plin de viaţă, Despre jocurile mâinilor mele? Despre degetele lungi trecute prin păr alintându-l? Despre mângâieri uşoare în urma cărora prind contur? Ştii tu despre ce scriu eu 

Flori de cireș îmi sunt gândurile. Petale deschise crescute în lumină Ramuri ce și-au întins vârfurile Razelor strălucitoare se-nchină. Parfumul și-l plimbă sub atingeri de vânt Atât de ușor deschide a simțurilor poartă Și mângâie 

Am cautat sa cuprind Necuprinsul ratacind Pe carari line Si urme de dor pline Cu amintiri goale si reci Vagi poteci Ale pasilor pierduti Disparuti In ceturile fine Ale uitarilor de sine Tanjind sa imbratisez 

Infinitul meu e limitat- De cuvinte Care mi-l sugrumă, Și de privirea ta Prin care calc pe Iluzii de brumă... Infinitul meu E firul de nisip Prin care îmi Îmbrățișez lumea- Iar lacrimile Ei îmi 

De n-ai pleca de fiecare data, De-as opri inima in piept sa bata De n-ai zambi cand ma privesti, De-as sti acum ca ma iubesti... As vrea ca-ntregul Univers sa-mi spuna Ca toate visele din 

Sunt Aer și mă inspiri cu putere, Mă inhalezi cu plăcere, Oxigenul nu îți este suficient, Pe mine mă tragi cel mai bine în piept. Sunt Apă și mă bei cu sete, după ce cu 

Între viaţă şi moarte, între grafia vieţii şi grafia morţii, doar culoarea "a fi" îşi macină sunetele în primul şi ultimul zbor. Între viaţă şi moarte, primul om, primul vis, prima lacrimă, prima lumină şi