Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Alunecăm ca două iluzii,
suntem în acelaşi gând şi nu ne vedem,
traversăm aceeaşi undă scăldată-n câmpiile din vis
şi flăcările ei în faţa noastră se înalţă….
Dincolo de tânguirea trestiilor, dincolo de pietre,
doar forţa singurătăţii în mireasma vântului şi-a ierbii…
Uşor ţi-e numele, ca briza mării.
Totul începe cu marea, acea sălbatică mare,
Calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!
Un ţărm de mare de care valurile
se sparg în mii de bucăţi-destin!
Ştiu că dacă mi-ai strânge mâna ai fi fericit.
Ştii că dacă te-aş zări aş plânge…
Tu… Eu,
poem nocturn plutind într-un vis,
fără a şti cum lacrima mea te-ar reda întreg,
iar moartea ar mirosi a salcie,
mereu prea devreme,
mereu prea târziu…
