Urc o treaptă, înc`-o treaptă.
Ziua ce-o aștept de veacuri
Îmi presară flori de nalbă
Peste piept, peste cuvânt.
Simt bucățile din trupu-mi
Cum se înalță rând pe rând,
Se așază peste Tine.
Noaptea albă ce-o aștepți
S-a pornit acum, revine.
Lacrima din ochii tăi
Se revarsă peste lume.
Și aștept doar trupu-ți dulce,
Fără lacrimi, în Edenul pregătit
Să-l pot duce, fără patimi.
Să ne pregătim în taină,
Fiecare, câte-o cruce.
Apoi, viii să se-închine
Trupurilor aplecate,
Care-acum mai stau legate,
Mâna dreaptă de cea stângă,
Lacrima să nu mai plângă,
Să se curățe prin rouă,
Gânduri ce se împreună,
Astăzi, două.
Trupul nostru,
Refăcut acum, de mine
Îl trimit în dar spre Tine,
Ca pe un cer necunoscut
Ce alăturea ne ține:
Eu, cu umbra ta de gând,
Tu, cu mine.
Și-om trăi nedespărțiți,
Până cerul ne mai ține:
Tu, ascuns la mine-n gânduri,
Eu, ascunsă-n gând la Tine.
