Vom lăsa în urmă tot ce ne-a cuprins, iar de acest lucru devenim conștienți când cuprindem lumea la pas. Cum lângă casele în care pâlpâie viață, unde zgomotul râsetelor trec de fereastră, unde de după
Zîmbetul este expresia absoluta a luminii pe care poate să o degaje un om obișnuit. Prins la mijloc între sobrietatea asumată (sau cel puțin afișată) și rîsul cu toate paletele lui de nuanțe, de la
"Oamenii se gândesc mereu la ziua de mâine. În fiecare zi. Și numai la ziua de mâine. Din această cauză nu sesizează un amănunt ca ziua de astăzi. Nu sesizează prezentul. Trăiesc mereu cu ziua
Tot stau și mă gîndesc, mirîndu-mă neîncetat, la darul și puterea cuvîntului. Îmi e atît de greu sî îl cuprind cu mintea, încît rămîne țintuit, aproape întotdeauna, sub semnul neîncadrator al mirării. A-i da o
"Afară era de mult primăvară", iar gîndul lui Romulus Guga, autorul romanului Nebunul și floarea (în titlul său original, care nu a putut să apară astfel în anul 1968, cînd a fost publicat, fiind Isus
Cînd eram în școala generală, am văzut pentru prima dată o carte de vizită. O fată își scrisese, pe un bilețel de hîrtie, cu o caligrafie îngrijită, de jurnal de adolescentă, numele, adresa și numărul
Am vrut să cuprind sentimentul iubire și să-l asez pe rânduri, în forma cea mai frumoasă, în forma pe care o merită, dar când să fac acest lucru, găsesc cuvintele incapabile de a-i cuprinde mănunchiul.
Durerea, o senzație în fața căreia nu primim scutire de la viață. Simpla sa prezență este consumatoare de energie, de viață, de dorință. În prezența ei uităm să mai visăm, uităm să prețuim viața fiind
Omul… o ființă care îmbracă o conștiință. Care calcă în picioare pământul care îl adăpostește. Atâtea civilizații, atâtea adevăruri și niciunul absolut. Atâția inventatori, descoperitori și toți deveniți eroi doar după moarte. Oare poate omul
O privesc cum își scoate capul printre firele de iarba și îmi zâmbește. Mă îmbie să nu trec în grabă pe lângă ea, să mă opresc. Păpădia, floarea care ascunde în ea copilaria. A mea.
Știu, din perspectiva creștinului, Învierea lui Isus nu este doar o poveste, ci rațiunea supremă a creștinismului, modul triumfal al întâlnirii dintre uman și divin. Nu știu cum alții cum sunt, dar eu, gândindu-mă la
Da, "este tot ceea ce ai nevoie", nu-i așa? "Se schimbă ceva în momentul când decizi că ai găsit o persoană în fața căreia ești gata să dezvălui părți din sufletul tău. Ceva iese în
Pământul este casa noastră și asemenea unui vernisaj fiecare dintre noi își așează tabloul pe pereții săi. Cel care îl cuprinde cu tot ce înseamnă și a cărui poveste rămâne deschisă pentru orice privire. El
Nu există moarte mai cruntă decât moartea interioară. Un război care lasă urme pe toate potecile. Și noapte. Un război în care noi suntem comandant, soldat sau îmbrăcând oricare altă haină din această structură. Pe
Cât de mult am așteptat verdele ăsta crud și viu, adus parcă pe aripi de curcubeu dintr-o insulă îndepărtată și neumblata vreodată de umani care să-i întineze culoarea! E drept, s-a născut încet, cu teamă