Vom lăsa în urmă tot ce ne-a cuprins, iar de acest lucru devenim conștienți când cuprindem lumea la pas. Cum lângă casele în care pâlpâie viață, unde zgomotul râsetelor trec de fereastră, unde de după perdeaua trasă se disting siluete care se mișcă în propriul ritm , găsești câte o casă lipsită de lumină care își plânge trecutul, zidurile sale atinse de atâtea anotimpuri s-au aplecat în fața timpului de neputință, de povara singurătățiii, iar visurile și viața care au locuit-o odată sunt demult apuse.
Tocmai aceste ziduri aflate in sânul prezentului ne amintesc zilnic de un trecut. Ne arată câți oameni, ca mine și ca tine, primind viață intră în timpul acesta care ne-a fost dat și încep să construiască, să se înmulțească, și în liniște sau în zgomot, la un moment dat părăsesc tot ceea ce odată au respirat, au cunoscut.
Pe muchia timpului, omul cunoaște schimbări. Schimbări ale trupului, modul în care ajunge să-și trăiască viața în funcție de tot ce adună în jurul său. Și astfel începe o luptă cu timpul. Conștientă sau mai puțin conștientă. Singura perioadă în care nu eram interesați să cunoaștem unde începea și unde se termina timpul, este copilăria. Atunci, singura noastră preocupare era explorarea mediul în care trăiam, o explorare care nu cunoștea sațietate.
Însă din toată această explorare, au rămas doar întrebări cărora nu am reușit să le găsim un răspuns care să ne mulțumească pe de-a-ntregul. Multe dintre aceste întrebări le vom lua cu noi, pe unele le-am descifrat, pe altele vom înțelege că nu este atât de important să le descifrăm pe cât este de important să trăim, să ne bucurăm de tot ce ne-a fost oferit.
Nu există o rețetă care să ne ofere reușita unei vieți împlinite, și la urmă, pentru fiecare dintre noi împlinirea creionează o altă fereastră către ea, dar viața împletită cu timpul este șansa care ne-a fost dată pentru a învăța ceea ce contează cu adevărat . Iar când vom privi în urmă, să lăsăm pe drumul nostru măcar o sămânță care să poată da rod.
Fiecare om are un rost în toată imaginea care ne cuprinde. Fiecare om este valoros prin simplu fapt că este. Și prin ceea ce poate deveni. Să nu uităm niciodată!
