O pledoarie pentru toate femeile “timpurilor moderne”. Indiferent de vârstă.
“Uneori, oamenii îmi spun: “Vorbești despre asta de 40 de ani. Au devenit lucrurile mai bune?” Iar eu sunt nevoită să spun că, de fapt, au devenit mai rele. Publicitatea vinde acum mai mult decât produse. Vinde valori. Vinde imagini. Vinde conceptele de dragoste și sexualitate, de succes și, poate cel mai important, de normalitate. În mare măsură, ea ne spun cine suntem și cine ar trebui să fim.
Ei bine, ce ne spune publicitatea despre femei? Ne spune, așa cum a făcut-o dintotdeauna, că lucrul cel mai important este modul în care arătăm. Așadar, primul lucru pe care-l fac publicitarii este să ne înconjoare cu imaginile frumuseții feminine ideale. Femeile învață de la o vârstă foarte fragedă că trebuie să aloce foarte mult timp, energie și, mai presus de toate, bani, că trebuie să se străduiască să atingă acest look și să se simtă rușinate și vinovate dacă nu reușesc. Iar eșecul este inevitabil, pentru că idealul este bazat pe perfecțiune absolută. O frumusețe care nu are pete sau riduri. Și nici nu ar avea cum pentru că, de fapt, această frumusețe nu are pori.
Cel mai important aspect al acestei perfecțiuni este că acesta nu poate fi atinsă. Nimeni nu arată așa, nici măcar fotomodelele. Și acesta este adevărul. Cindy Crawford a spus odată: “Mi-aș dori să arăt ca Cindy Crawford”. Dar nu a reușit. Pentru că în timp ce chipul său are un aspect datorat pensulelor și cosmeticelor, imaginea sa este creată prin magia retușărilor pe calculator.
Keirei Knightley i se face un bust mai mare. Jessica Alba este făcută mai filiformă. Kelly Clarkson, mai slabă. Aproape niciodată nu vei vedea o fotografie a unei femei ce este considerată frumoasă, fără ca această fotografie să nu fi fost prelucrată în Photoshop.
Cu toții am crescut într-o cultură în care trupurile femeilor sunt în mod constant transformate în obiecte. Ele devin sticle de bere sau părți ale unui joc video, în funcție de fiecare reclamă. Iar acest lucru este valabil pentru toate tipurile de publicitate: trupuri de femei transformate în lucruri, în obiecte. Acum, desigur, acest lucru afectează stima de sine a femeilor. Dar, de asemenea, face ceva chiar mai insidios: se creează un climat propice răspândirii violenței la adresa femeilor. Și nu afirm deloc că un anumit tip de reclamă provoacă violență în mod direct. Lucrurile nu sunt așa de simple. Spun însă că transformarea unei ființe umane într-un obiect este aproape întotdeauna primul pas spre a justifica violența împotriva acelei persoane.
Vedem acest mecanism atunci când vorbim de rasism. Îl vedem atunci când vorbim despre homofobie. Și îl vedem atunci când vorbim despre terorism. Este mereu același proces: persoana este dezumanizată, iar violența devine inevitabilă. Și acest pas este deja făcut în mod constant și cu femeile: în reclame, trupurile femeilor sunt dezmembrate, sunt transformate în părți, iar atenția se concentrează doar pe parte a corpului – fapt ce, desigur, este cel mai dezumanizant lucru pe care ai putea să-l faci cuiva. Oriunde privim, trupurile femeilor sunt transformate în obiecte și, de multe ori, doar părți de obiecte.
Iar fetele primesc atât de tinere mesajul că trebuie să fie imposibil de frumoase, de fierbinți, de sexy și extrem de slabe. Și, ăn același timp, primesc și mesajul că vor eșua, că nu este cu putință să atingă acest țel. Fetele tind să se simtă bine cu ele însele atunci când au opt, nouă, zece ani, dar ajunse la adolescență se lovesc de un zid. Iar o parte a acestui zid o formă acest teribil accent pus pe perfecțiunea fizică.
Prin urmare, nu e de mirare că avem o epidemie de tulburări de alimentație în întreaga lume. Vorbesc despre acest lucru de foarte mult timp și mă tot gândesc că modelele nu pot deveni mai slabe. Dar devin. Ea este Anna Carolina Reston. A murit de anorexie , cântărind doar 40 de kilograme. Și, la acea dată, încă mai lucra ca fotomodel.
Iar atunci când fotomodelele chiar nu pot deveni mai slabe, Photoshopul salvează situația. Există, totuși, excepții: Kate Winslet a vorbit deschis refuzul său de a permite Hollywood-ului să-i dicteze greutatea. Iar atunci când ediția britanică a publicației GQ Magazine i-a publicat o fotografie îmbunătățită digital, ea a trimis un comunicat de presă în care arăta că modificările au fost făcute fără consimțământul său: “Eu nu arăt așa și, mai important, nu-mi doresc să arăt așa. Pot să vă spun că mi-au redus grosimea picioarelor cu aproape o treime”. Binecuvânteze inima ei .
Așadar, ce putem face? Ei bine, primul pas este de a conștientiza, de a acorda atenție subiectului și de a recunoaște că ne afectează pe fiecare. Acestea sunt probleme de sănătate publică. Obsesia pentru slăbit este o problemă de sănătate publică. Tirania imaginii ideale a frumuseții, violența împotriva femeilor, toate acestea sunt probleme de sănătate publică, probleme care ne afectează pe toți. Iar problemele de sănătate publică pot fi rezolvate doar prin schimbarea mediului în care acestea se dezvoltă.”
