July 2017

De ai putea fixa în cuie timpul Să îmi blochezi secunda lângă mare, Să mă îmbraci în valuri cântătoare Și-n jumătăți de basm, Trăind apusuri... De ai putea să mă fixezi în timpul Când plaja 

momentele alea de căcat când bâlbâitul tău se bâlbâie când cutremurul tău te acuză când iubita ta dansează lasciv cu o altă femeie când camera ta devine camera lor când patul tău se uită cu 

Te iert, sã ştii, când un surâs îţi naşti Sub umbra verdelui ce îţi clipeşte des, Şi-n ochiuri de luminã soarele-ţi iveşti, Cu mãngãieri de tristã hainã fãrã iadeş. Te iert, sã ştii, când buza-ţi 

Ai trecut atât de repede Nu-mi dau seama Cât și ce a fost asta Dar cu ce voluptate! Mi-e atât de dor Acei ochi să îi tot visez Repede, cât un zbor Și știu că 

Călătorind pribegi pin anotimpuri, Deodată ne-am trezit în toiul verii, Clepsidra risipește încinsele nisipuri Spre ceasurile reci ale-nserării. Săgeți de fericire din zorii dimineții Mistuiesc focuri în inimile noastre, Și-asemeni unui val din marea vieții 

Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine. Obrajii toamnei mi se înroşesc când şi-amintesc de clipele, puţine când mă ţineai în braţe... Îndrăznesc să-ntorc clepsidra şi privind nisipul alt miez alb de poem să-l dezghioc 

Şi m-aș duce m-aș tot duce la izvor cu apă dulce la umbră de brad înalt hăâât! departe de asfalt pe la umbra socului fără scara blocului la umbră de dor arzând să simt verdele