Dor de mine
Mi-e dor de momentele cu tine, de bucurie, alinare Mi-e dor de cine simțeam că sunt, de siguranță, încântare Mi-e dor de lipsa de singurătate, de timpul petrecut în doi Mi-e dor de NOI... Mi-e
Elisa Butnaru
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Imi e bine
Când s-au deschis porțile, Hoarde străine au năvălit nemiloase, Au călcat în picioare ziua de ieri,de azi și de mâine. De atunci dorm cu porți încuiate, Cu toate cele patru cămări ferecate, De ochi zâmbitori,de
Iubire
Iubire... ce cuvant! Cuvant care nu inseamna nimic daca nu e insotit de actiuni... Nu cred ca se poate iubi si atat! Nu cred ca exista iubire acolo unde nu exista intelegere, empatie. Iubirea este
Fără
se învârte roata fără mine și mă prind de mâna ta de-un deget rupt și putred de-o unghie roasă și scoasă din ochiul tău spart în galben de cuvântul meu mort ce zace pe buzele-mi
Scrisoare
Atât de frumos m-ai crescut Departe de tentaţii, Mi-ai oferit tot ce-ai avut. Să-i devansez pe toţi ai vrut, Să fug de cei ce s-au vândut - Stigmaţii! M-ai vrut puternică! Şi-ai pus curaj într-o
Indemn
Când inima zdrobită in piept, iti sângerează, Și te apasă sarcini prea grele de purtat, Când pe această lume nimic, nu mai contează, Te-ndemn să stai de vorbă cu Cel ce te-a creat! Când vrei
Umbrele luminii
Am zărit un chip albastru în depărtare. Mi-a zâmbit adânc, dar sumbru şi-am ştiut... Răul nu dispare, el se-ascunde şi aşteaptă. Ar trebui să înot, să mă scufund, Într-un abis al aşteptărilor? Prin pânzele nopţii
Mulțumesc că mi te-ai întâmplat
Mulțumesc. Mulțumesc că mi te-ai întâmplat, mulțumesc că te-am iubit și mulțumesc că am avut brațele tale care să-mi aducă aminte de acasă. Ceea ce știu e că nu sunt a ta și că o
poţi
să iubeşti mai mult decât iubeşti? sau poţi iubi mai mult decât iubirea, să fie mai mult decât o întrebare, mai mult decât un răspuns şi niciodată de ajuns? şi-atunci cine şi ce poate atinge
Un crâmpei de vis
Când cazi şi zbori simultan de nenumărate ori, ajungi să te întrebi câtă răbdare poţi avea în nebunia surdă a urcuşurilor şi coborâşurilor, ajungi să explorezi, să sondezi cărări nebănuite ale minţii tale. Ajungi să
Noi
eu sunt începutul cuvântului tău pe care-l descompun curios cu inimă de copil eu sunt o carte fără file pe care tu o citești cu dezinteres lăsându-ți trupul să cadă pe-al meu blestem în chip
Din când în când
Din când în când mă mai gândesc la tine Și mâna mi se duce spre hârtie, Deși nu știu dacă mi-e rău sau bine, Îmi e de-ajuns că-ți este bine ție. Din când în când
Acolo
mi-era foame şi frig rătăceam pe străzile ochilor mei gângurind a cald mâinile mângâiau întunericul cu aceeaşi speranţă pe care o port cu mine în zilele de marţi treisprezece mi-era foame şi frig căutam acel
sonet
iubirea mea, te-am născut dintr-o idee, dintr-o rază de soare înfiripată dintr-un gând ... senin... aveai gust de pâine rumenă , plămădită în cerul inimii mele, din visele mele și pășeai desculță prin ploaie... lăsându-te
Istorii
Am văzut până la capătul sufletului Şi te-am găsit tăcând Tăceai de zor în interiorul meu Cu cafea şi insomnii Atât de sonor Încât am tresărit Cum îmi era imposibil Să mai înțeleg ceva din