“Alt moment de tăcere. Pendula bate de șapte ori. Tăcere. Pendula bate de trei ori. Tăcere. Pendula nu bate loc.
Domnul Smith, cufundat mai departe în ziarul lui: Ia te uită, scrie c-a murit Bobby Watson.
Doamna Smith: Doamne, săracul, când a murit?
Domnul Smith: Ce te miri așa? Doar știai. A murit acum doi ani. Am fost la înmormântarea lui acum un an și jumătate, tu nu-ți aduci aminte?
Doamna Smith: Sigur că-mi aduc aminte. Mi-am amintit imediat, dar nu înțeleg de ce ai fost tu așa surprins c-ai văzut asta în ziar.
Domnul Smith: Nu scrie in ziar. Au trecut deja trei ani de când am vorbit despre decesul lui. Mi-am amintit prin asociație de idei!
Doamna Smith: Păcat! Era așa bine conservat.
Domnul Smith: Era cel mai frumos cadavru din Marea Britanie! Nu-și arăta deloc vârsta. Săracul Bobby, murise de patru ani și tot mai era cald. Un adevarat cadavru viu. Și ce vesel era!
Doamna Smith: Saraca Bobby.
Domnul Smith: Vrei să zici săracul Bobby.
Doamna Smith: Nu, eu mă gândeam la soția lui. O cheamă Bobby, la fel ca pe el, Bobby Watson. Fiindcă aveau același nume, nici nu-i puteai deosebi când îi vedeai împreună. Abia după moartea lui s-a putut afla cu adevărat care-i unul și care-i celălalt. Dar până și-n ziua de azi mai sunt unii care-o confunda cu mortul și-i prezintă condoleanțe. Tu o cunoști?
Domnul Smith: N-am văzut-o decât o singură data, din întâmplare, la moartea lui Bobby
Doamna Smith: Eu n-am văzut-o niciodată. E frumoasa?
Domnul Smith: Are trăsături regulate și totuși nu se poate spune că-i frumoasă. E prea înaltă și prea voinică. Trăsăturile ei nu sunt regulate și totuși se poate spune că e foarte frumoasă. E cam pirpirie și cam slăbuță. E profesoară de canto.
Pendula bate de cinci ori. Tăcere prelungită.”
Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909 – 28 martie 1994), fragment din Cântăreața cheală.
