Dă pagina și Desenează-ti buzele Pe umărul meu stâng Zgâriat de ace. Lasă-ti amprenta mâinilor Tatuată pe pieptul meu Ce tânjește după QRS-urile tale. Cerne-ti mirosul peste toată ființa mea. Umple-mi plămânii Cu umbre de
Dor uitat în colţ de suflet Troienit de ceruri grele Doborâtă peste sipet Rup zăvorul către stele! Cuibărită într-un cântec Vechi, pierdut de un pian, Mă dau unei stele-n pântec Să mă nască peste-un an
Uneori, din colivie omul își face cetate, vede ușa din fața lui dar îi e greu să se ridice să o deschidă… Soarta?. E în mâinile lui. Oricâte haine ar îmbrăca și ar dori să
Vantul ma mangaie , Soarele ma incalzeste , Mirosul ciresului ma satura , Aripile albinelor ma alinta.. Oare de ce mi-e asa de dor de tine? Acum o sa adorm in curte pe un sezlong,
E gingașă, fragilă, frumoasă copiliță. Zâmbește alb, inspiră neprihană. Pășește delicat, grăbit, echilibrat. Când o atingi ușor, vibrează-ți nu doar trupul. În jurul ei, măcar în aparență, împrăștie ingenuă înțelepciune, credință, bunătate și speranță. Tu,
Am căutat mereu întrebând pe fiecare de acea singură strigare după un anume Dumnezeu; Şi-am văzut atâtea lacrimi plânse sau înecate-n trist râset, Atâtea inimi doar din piatră, Iar poezia-i tot mai amară. Azi m-am
Ne descopune Universul în geneză şi dumnezei ne zămislesc în trup de lut, eu îți răsar din brațe a trecut, tu-mi pui întreg prezentu-n antiteză. În palma mâinii tale se odihneşte luna, când ochii mei
Într-o zi, vei întâlni ACEA femeie ale cărei lacrimi îți vor arde inima și nu vei suporta nici ideea ca ea să plângă din cauza ta. Într-o zi, o vei găsi pe aceea căreia vei
În miros de iarbă verde și vânt cald de primăvară, cineva mi-a citit astăzi o poveste. O poveste despre o fată care a plecat în căutarea fericirii. După câteva întâlniri cu un sihastru, cu dragostea,
A nu putea sa treci de propriul EU, A ramâne în fața ta doar sânge decolorat Pe geamul ce ne desparte, poate de o lume, Poate de un EU. A nu putea sa treci de
Și nu se mai oprește din zdrobire, Nu se termină vuietul de iad, Mă-mpunge cornul lumii-a otrăvire Tot mă ridic, tot mă ridic și cad. Mi-i carnea data vulturilor pradă Și oasele se macină de
Nu-i aşa că mă auzi, Măicuţă Sfântă, Şi chiar de mă-ndoiesc, Tu mă iubeşti? Nici îngerul nu-l mai aud cum cântă, Trezeşte-l Tu, să-mi spună unde eşti. Şi dă-mi puteri să le iubesc pe toate
Vreau să cuprind în rândurile acestea ultima urmă de iubire care mi-a rămas pentru tine, să spoiesc aceste rânduri imaculate cu negreala descifrabilă a fiecărei litere şi să simţi fiecare bucată sentimentală care izvorăşte aprig
La poarta noastră este o băncuță. Tata a făcut-o, pentru că se pricepe. Face de toate. Câte jucării mi-a făcut! Bărcuțe din lemn, avioane din hârtie, vaporașe din plastic, chiar și o mașinuță cu telecomandă.
Ma ploua! E rece afara E noapte, Imi simt picioarele grele Sunt pline de apa S-au inmuiat Sunt crete si pline de haz Sau...de necaz. Ma ploua! Stiu ca-mi face bine la ganduri Le indulceste