Scrisoare din orașul avariat
Hai să-ți spun ce mi se întâmplă. De la o vreme, îmi pare că oamenii nu sunt ceea ce credeam eu că sunt. Oamenii de lângă mine, cu ochii lor blânzi și mâinile calde, ei
Cristiana Suler
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Minți fără cheie
Neînțeles sau înțeles greșit încerci să îți explici motivele celui care te ofensează sau critică. Pare greu de crezut că celălalt nu are aceleași reprezentări ale normalității, aceleași informații sau același nivel cognitiv. Lupta pentru
Și m-aș duce…
Și-aș umbla cu talpa goală Pe-un covor de rouă, gros, Pe pământul răcoros, Ca o curgere domoală. Și m-aș duce peste dealuri Cu piciorul dezvelit, Să curg lin și liniștit Ca o apă fără valuri.
Până dincolo de moarte
Bărbate Am două bilete dus Până dincolo de moarte 42 de grame în care port dimineţile noastre în braţe calde, prelungi Am atâta gând de tine Ceva Se frânge-n mine ca-n poemele Antoniei Până la
Caruselul
În jocul nesfârşit al umbrelor tale, simt cazul pianului fără clape, vestitor de nopţi dulci sau închipuiri candide, curgând din ochii unor copii deşarţi. Caruselul sălciilor, devreme îmbătrânite, va geme în rugina corzilor, încet înălţată
Nu stârniți dragostea
Am chemat dragostea din hambarele ei I-am găsit chiar un nume, am sădit și un tei I-am făcut și o mare cu țărm de nisip Codri, ape adânci, i-am creat și un chip, Am strigat-o
Elliberați prizonierii din voi
Nu este zare să se închidă, Nu este soare să fie stins, Nu e tristețe să ne cuprindă Dacă ferestre nu i-am deschis. Nu e durere ca să ne doară, Să ne doboare, nu-i, nici
1200 de bătăi pe minut
aş putea... să-ți simt pulsul sub pielea mea, ca zborul unui colibri, la început de luna mai, când cireşii îşi cern florile peste lumea amorțită. ...să număr suav zilele de pe urmă ale iubirii pe
Căci tot ce este e Dumnezeu!
Varsă-te inimă-n picuri de ploaie Să ud pământul cu sufletul meu, Dragostea cerului cadă-n șuvoaie, Răsară-n toate lin, Dumnezeu. Varsă-te trup ostenit într-o mare, Treci gândule peste munți, ca un nor Cuprindă florile raza de
Rătăciri
Ma bate gândul și m-alungă De pe retina ta de foc Iar așteptarea mea e lungă. Sunt un nebun fără noroc. M-ai întrebat încotro plec Și-ai vrut sa mergem împreuna Și nu c-aș vrea ceva
Câine
Sunt aici de când mă știu. Am crescut împreună cu Ninel, dar așa precum bine se știe, noi câinii, îmbătrânim mai repede decât oamenii, respectiv un an pentru oameni înseamnă șapte pentru câine. Ninel avea
Rămâi…
În ochii tăi mă pierd ca în adâncuri... Sunt aruncată-ntr-un necunoscut plăcut. Doar mă privești și-mi bucuri Sufletul de mult pierdut. Pe buzele tale citesc dorință: Te vreau, dar nu te pot avea. Mai bine
Mi-e dimineaţă de noi
Imaginează-ţi o dimineaţă având umerii tatuaţi cu visele noastre! Adagio, iubitule, cei mai frumoşi paşi sunt cei care se întâlnesc. Paşii noştri. Te rog, opreşte ceasurile sufletelor noastre la ora 3 să adâncim lumina cerului!
Nu înțeleg perfectul
Nu înțeleg perfectul, dar iubesc rațiunea, raționez conceptul, că nu-i doar ficțiunea. Trăiesc și zile albe, te-mbăt în poliandre, te-nvălui cu petale iar cerul se dă-n stambe. Privim norii cernuți, de-un alb imaculat, tu vezi
Despărțire-ntre rânduri
ne rupem sufletele în două bucăți inegale aruncând pe ele amintiri, alcool și tutun ca să uităm că suntem în proces de dezumanizare și că batem cu frică la poarta iubirii din tun tresărim asemenea