Elliberați prizonierii din voi

Nu este zare să se închidă,
Nu este soare să fie stins,
Nu e tristețe să ne cuprindă
Dacă ferestre nu i-am deschis.

Nu e durere ca să ne doară,
Să ne doboare, nu-i, nici un rău,
Când cu iubirea-I ne înconjoară
Al nostru Tată și Dumnezeu!

Nu-i adevăr să poată ucide,
Căci în Lumină-și are izvor,
Nu-i cunoștință ce nu deschide
Calea spre cer, spulberând orice nor.

Nu-i carnea doar pământ ce robește,
Frica e-un fals ce sclaviei ne-a dat,
Moartea-i iluzia ce domnește
Peste o lume ce s-a predat.

Nu-s fii Tăi toți aceia ce-n umbră
Au regizat un spectacol grotesc,
O lume goală, tristă și sumbră
Ce sub bocancii lor, o strivesc.

Nu-i mintea doar celulă închisă
De “Cavalerii Ordinii Noi”.
Lacătul rupt și poarta deschisă!
Elberați porizonierii din voi!

Emilia Amariei

De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Un comentariu