fleur du mal
Uiți mereu cine eşti. Cred că ar fi timpul să începi să investeşti în caracter, minte, trup şi suflet. Dar cum să faci asta? Când? Şi m-agăț de o linie aparentă ca orizontul Acut ca
Chițac Ioana-Anamaria
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Ca și cum am împărți aceeași inimă
– Noi două trupuri albe topite-n călimara Destinului ambiguu am ridicat povara Acestei lumi corupte de demoni şi iluzii, Am răsturnat guverne şi-am răspândit confuzii, Dar unul pentru altul am fost dovada vie Că nu
el
nemuritoare culori, fierbinţi valuri de nelinişti revarsă cu tandreţe peste inima mea, vorbele fară noimă nu i le mai pot înţelege, dar atingerea, da! vine încet, ca un ecou născut în ruine, în alt foc
Războiul egourilor
Ne supărăm unii pe alţii, Cuibăriţi fiecare în dreptatea lui, Supărarea creşte între două ziduri, Tencuite de orgolii fumurii. Mulţumindu-i uitării, călcăm pe drum separaţi. Ne-am fost dragi o vreme, Am împărţit de-ale fericirii, Acum
Vara asta
Ma strange caldura, Fire de par crocante in vant Buze uscate, insetate Vor inmuiate in apa...rece. Ochii ma zgarie Nu pot sa clipesc Respir incet, Transpir cristalin Pasesc pe trotuarul topit Imi intind bronzul pe
Tu ești prea specială…
Ai iubit cum iubești viața, Tot ce-nbrațe ai cuprins, Ai însuflețit dorința Celor care te-au atins. Atragi ușor ca într-o frondă, Patima ce ai comis, Ești mult sfioasă, dar profundă Și nu e loc de
Despre dragoste, cu tristețe
Nu iti doresti niciodata lucruri marete. Te multumesti cu cele marunte. Nu ceri mai mult decat ti se poate da. Astepti doar ce ti se cuvine. Faci sacrificii pentru ca vrei, nu pentru ca ti
Violet
Te desfăceai în soare și soarele în tine și luntrea spre albastru începea să curgă și zorii te prindeau al lunii, minune ca și ea, iar eu eram o axă paralelă. Te răsfrângeai în mine
Cum ar fi?
Cum ar fi să te duc până la capătul lumii? Cum arată oare capătul ăsta? O fi un început pentru o altă lume? Să te fac să-ţi pierzi minţile și apoi să te ajut să
Eroul meu nu are uniformă
Eroul meu poartă geacă de piele ce-i acoperă atent rănile din piept. Poartă un inel ce-i ține legate de deget amintirile. Îşi poartă privirea atât de lent, dar atât de precaut încât n-ai spune că
Neliniște
Neliniște de mare, de vis și de uitare. Neliniște de viață de lume și de ceață. Neliniște de oameni de gânduri și de ceasuri. Neliniște de timp de ore și de loc. Neliniște de soare
zece metri, două lumi
Vin din abis și spre abis mă îndrept. Sar în mine însămi zece metri-n subconștient apoi cad alți zece metri-n actualitate. Încă-mi visez realitatea și mă întreb: "Unde am pus cutia aia cu vise?" ca
Chipurile
Îți oglindeai fața în transparența ferestrei și nedumerirea în transparența sufletului meu; curgea orașul, iar ochii mei lichizi te căutau prin zarea ca o geană moartă. Soarele-mi intra în ochi, la fel de plăcut și
De partea versului
Iată-mi privirea-nțepenită-n smalțul gândului tău, ce răsare orbitor prin lumi asimetrice! Iată cum am supraestimat puterea ermetică a visului încercănat de dor… Vinovat mi-a fost și candelabrul ospitalier ce-aprinde-n suflet o galeșă epavă de sfidare,
Mihai
(sau cum te poate ucide o noapte prin Călimani) Începusem să urcăm muntele de vreo jumătate de oră. Era cald, dar din cauza vântului nu simțeam asta. Tu mergeai în față, iar eu te urmam.