Chipurile

chipurileÎți oglindeai fața
în transparența ferestrei
și nedumerirea
în transparența sufletului meu;
curgea orașul,
iar ochii mei lichizi
te căutau
prin zarea ca o geană moartă.
Soarele-mi intra în ochi,
la fel de plăcut și de enervant
cum odată
tu mi-ai intrat în suflet.

Apoi te-ai depărtat,
pribeag ocean de mine neavut;
aievea printre picuri rătăciți
te căutam bezmetic.
iluzie albastră a ceea ce eram,
prin ce parte-a ființei mele
te-ai ascuns?

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Maria Roșu

Maria Roșu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu