Vin din abis și spre abis mă îndrept.
Sar în mine însămi zece metri-n subconștient
apoi cad alți zece metri-n actualitate.
Încă-mi visez realitatea
și mă întreb:
“Unde am pus cutia aia cu vise?”
ca să-mi schimb hainele astea…
ude și murdare de frică și eșec.
Vise mici, vise mari,
vise noi, vise vechi.
Un fel de joc de-a viceversa
între doi de “tu” și o singură alegere.
Nici mort, nici viu.
Doar un foc gata să se stingă.
Mi-am scăpat un gând pe gresia rece
și s-a sfărâmat în mii de cioburi.
Ca paharul ăla gol, care acum e întreg,
dar nu se știe niciodată.
