Pentru că…

Ai dispărut, cam cum dispare marea
din ochii unui cer introvertit
sălbăticite vorbe pierd cărarea
spre lume şi un zâmbet învechit

se-aşază iar ca laitmotiv pe chipul
unui poem, ce ştie că mă mint…
Devremele şi-a cam cernut nisipul
și-i prea târziu ca să-ţi mai spun ce simt…

Ai dispărut deşi spuneai că valul
ce ne lega de şanse cu-acei nori
va exista şi de se surpă malul,
și de se şterge roşul din culori,

și dacă râsul plânsului ne vinde,
și-atunci când talpa-mi va culege spini…
Ai dispărut iar zborul se desprinde
din aripi ca o umbră de tulpini…

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu