Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Ai dispărut, cam cum dispare marea
din ochii unui cer introvertit
sălbăticite vorbe pierd cărarea
spre lume şi un zâmbet învechit
se-aşază iar ca laitmotiv pe chipul
unui poem, ce ştie că mă mint…
Devremele şi-a cam cernut nisipul
și-i prea târziu ca să-ţi mai spun ce simt…
Ai dispărut deşi spuneai că valul
ce ne lega de şanse cu-acei nori
va exista şi de se surpă malul,
și de se şterge roşul din culori,
și dacă râsul plânsului ne vinde,
și-atunci când talpa-mi va culege spini…
Ai dispărut iar zborul se desprinde
din aripi ca o umbră de tulpini…
