Cu tine
Pe zi ce trece, tot mai tare ma framanta Chipul tau, cald, zambitor, cu ochi caprui, In care ma regasesc, mereu eu, niciodata la fel Intotdeauna mai buna, mai iubitoare, mai protectiva.... Nu ma recunosc
Katherina Andreescu
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Scrisoare pentru maestru
Maestre Păunescu, Îți scriu de pe pământ, Distanța nu-i prea mare, La Bellu, adie câte un vânt ce seamănă chemare. Revine iarna-n câmpuri, Omătul pe îndelete, De patru anotimpuri te ninge peste plete. La noi,
Eram eu, erai tu
Îmi e dor de zilele în care eram eu, Eu, cea mică, ce privește cerul bleu, Ce visează, pictează, iar visează. Ce era artistă, căreia nu îi păsa! Abia acum îmi găsesc liniștea, Doar ochii
Te-am zeificat de o mie de ori
Eu, cel mai fidel cititor al tău, Aş putea să-ţi povestesc cale de foi întregi Cea mai mică parte din bucuria pe care am simţit-o La primul nostru "Bună". Simplul gând că ţi-aş fi corespondent
Cerul sfârșește aici…
Unele poveşti incep cu o parte din cer, sub un soare ce nu aparţine nimănui şi la care nici măcar nu ai indraznit sa visezi. "Vezi cerul in minunate culori!" Si de la cer până
Fragment
Avem atat de multe vise, deja vedem cu ochii deschisi cum avea sa arate viata noastra impreuna. Ne gandeam la un apartament micut, cu mobila moderna, cu un pat imens pentru sambetele si duminicile petrecute
De ce a făcut Dumnezeu lumea
La început am fost noi doi. Apoi Dumnezeu s-a gândit că suntem prea fericiți, așa că a creat oamenii, florile și dorul. - Oamenii să vă despartă, florile să vă ispitească și dorul să vă
Sentimentul… pe scurt
Depinde de noi, de noi doi, sa facem din vorbe fapte, din fapte trairi, din trairi amintiri, Sincere si cat se poate de bune, de dulci, frumoase si calduroase, Pentru ca mai tarziu, cand ne
Neînţelesuri
S-a izbit cu tâmpla de înaltul cel mai înalt sfărâmând neînţelesuri ce nu le putea înţelege. Din ochii bulbucaţi de mirarea absurdului ţâşneau neîncăpătoare guri ce molfăiau incertitudinile existenţei. Rămânerile se pierdeau în hăuri, haotice
Teoria perfectiunii
Perfectă din toate punctele de vedere, Suma a trei unghiuri ce-ar putea înconjura lumea, Trei forme stilate, volum complementar prin scădere fără vreo importanță dacă e marți sau lunea. Privește lumea doar din trei puncte
Pe mine mă…
Atinge-mi sufletul, Străbate-mi cerul Adu-mi răsăritul Liniștește-mi grăbitul Respiră-mă încet, Memorează-mă Colorează-mă Curtează-mă.
Amintirea unui vis
M-am gândit la o definiţie care să înglobeze în sine iubirea, uitând că sunt anumite trăiri care transcend cuvintele. Şi, astfel, am încetat să încerc să definesc iubirea, întorcându-mi privirea spre trecutul ce mă ispiteşte.
Tumultul lianelor
Declin, familii răvășite, Doi "refugiați" cu acte scrise, Pășeau pe drumuri părăsite, cerând favoare de la vise… Purtam speranțele la mine, Doream să nu se mai repete Blestemul răilor, ce vine, cu suferință și regrete.
Sa-mi canti de leagan
Suntem doar noi, hoinari, batrani si singuri Ce-si stau de veghe-n noapte, Marturisind sub luna mii de ganduri. Te rog sa-mi canti de leagan, imi spui ca-i sa ma sperii, Eu nu mai stiu ce
copii care se joaca de-a lumea
Am întrebat aseară un copil de ce strânge luna în brațe cu atâta putere; El mi-a spus că acolo e sora lui încă nenăscută Care face castele din nisip și înoată în mări de praf.