Cât o lume!
În visul tău, Caută-mă în flori de spin ce-ți vor lăsa Sânge pe haine. Trezește-mă la viață și Închide-mă în palma ta. Privește-mă în ochii înflăcărați... Pâna voi simți că nu mai exist, Voi începe
Chițac Ioana-Anamaria
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Sărutul tău
Mi-ai sărutat călcâiul când piciorul meu a plâns. Pasul meu a îmbrăţişat pasul tău, mergem pe acelaşi drum. Mi-ai sărutat pleoapa când ochiul meu a ţipat de dor, Genele mele îţi mângâie obrazul. Mi-ai sărutat
vieți de septembrie
Soarele nu mai sărută pământul. Vântul nu mai are stare. Glasul timpului scrâșnește crengile amorțite ale copacilor încărcați acum de amintiri grele. Frunzele se dezlipesc de propria inimă. Se aruncă îmbătate, parcă, de iluzie într-o
Cerul meu e mai frumos, acasă
Greieri cântă lin în întuneric Luna luminează-n cer, feeric Câte-o stea sclipește tremurândă, Licuricii se aștern la pândă, Și-n livada mea o mierlă cântă. Se adună la căderea nopții Rândunelele pe stâlpul porții, Pe sub
Aș fi vrut să fie din noroc
Eu n-am avut niciodată inimă, Iar dacă am avut, a fost din piatră. Am spart-o-n bucățele și am păstrat-o-n porțelanuri Pentru că acum era a altcuiva. Eu n-am avut niciodată suflet. L-am izbit de ziduri
Remember
Ne căutăm, orbecăind prin gânduri, Greu domolim neliniști bănuite, Toamna-și împrăștie roua-n crânguri Iar zilele sunt gri și veștejite. Buchete de întrebări revin, pe rând, Nu renunțăm la visele pierdute, Petalele pălite de curând Renasc
Aștept
Printr-o fereastră dărăpănată privesc drumul pavat cu regretul ultimului cuvânt rostit, pe care l-ai așternut cuminte în urma ta. În fiecare zi aud sunetul pașilor apăsați și îmi imaginez că soarta mi te va aduce
O altă şansă
Sunt momente în care promisiunea este ultimul cuvânt rostit înainte de a fi nevoit să înfrunţi ceea ce urmează. Atunci, în acea clipă de răgaz îţi promiţi că, dacă ţi s-ar mai oferi o şansă,
Lumină pe întunericul altcuiva
Să-mi trimiți, iubito, despre tine, vești, Ce mai e prin lumea care te-nconjoară, Pieptul cui te cheamă să te încălzești Când sub ochiul lunii pielea-ți se-nfioară; Să mă strigi, a taină, când amarul nopţii Scapără
Mi-s gândurile…
Mi-s gândurile nuferi încătușați de levantul șubred ce i-a cuprins deodată, mi-s spice de grâu pe care le-nnodau păsările-ngenuncheate-n zbor, mi-s cireșe dulci și-amare pe care mi le săltai cândva după urechi, mi-s iarba proaspătă
Când poveştile prind viaţă
Una dintre cele mai frumoase poveşti de viaţă am auzit-o în tren. Eram obosită, plictisită şi aşteptam nepăsătoare trenul ce urma să mă ducă spre casă. Au trecut doar câteva ore de la întoarcerea din
Prezintă-mă lumii
Când mă presari din căuşul palmelor pe trup, sau mă sorbi, simt timpul prin care am curs. Cu mâna inimii mele te ating pe suflet şi tu simţi chemarea mea. Cu ochii tăi mi-ai mângâiat
Când valul înțelege
Când valul înțelege că el este oceanul, Și zbaterea de maluri îl duce iar în larg, Rostogolind un vuiet pe ape ca mărgeanul, El spumegă și rupe catarg după catarg, Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce
Maestrul meu de ceremonii
Există oameni care rămân in inconstienţa nopţilor tale, precum niste săbii care te-au tăiat in bucăţi şi care din când în când ti se mai răsucesc in rănile nevindecate. Există oameni care de fiecare dată
Aberaţii
Scoateţi-i otrava din ochi, din urechi, din degete. Îi curge prin vene demonul cu o mie de feţe, se mişcă haotic, aruncă priviri fixe, goale şi abstracte. Îi sugrumă mădularele. Se aud suspine! Scoateţi-i demonul!