Despărţirea de anotimp
Te odihneşti sub teama Cu care toamna creşte în noapte, oprit din efortul de a şti că trăieşti. Simţi nisipul cald Ce-ţi mângâie tâmplele reci, asudate De prea-multele griji Ale anotimpului ce va să vină.
Ramona Chinez
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
E toamnă-n gândurile mele
Pune-ţi sub tălpi aceste fărâme Din inima mea căzute curând Dezleagă-le taina, tomnaticul gând Nicicând n-ar putea să dărâme Cetatea de doruri zidită în plâns Cu mâini şi lumini tremurânde, Vezi urmele-acestea plăpânde? Nisipuri de
Mângâiere
În chip de Adevăr și de Iubire Tresaltă-n suflete nebiruite mărturii, Ce-și decorează mantia de dor, în înfrățire, Crezând făr’ de mirare în virtute, mii și mii… Se lasă-n voia unui veac ce stă la
Entropie de piese
Indiferent de toate sunt momentan. Vindecat, nu ştiu, cel puţin la adâncimea aurului negru pierdut sunt şi poţi aprinde metri cubi de metan doar să observi sufletul meu în mici bucăţele, cândva integru. Provocatoare este
Pustiit
Beau singurătate îmbrăcat în albe veşminte De plăcere sau tăcere, ecou către cele sfinte! Sănătatea sufletului meu strofe neterminate, Nopţi nedormite, vanitate, atâta răutate. Cerând voie să-mi fie dor într-un mod alert Să pleci! Să
Identitate
Tu esti Eu, Eu sunt Tu... Cine stie De cand Ne-a ales Iubirea Sa-i fim chip... Te-am cautat intr-o mie de vieti, Cum cauti lumina in intuneric Si te-am gasit asteptandu-ma, Rezemat de marginea timpului,
Te caut pe tine…
Cu tălpile goale pe pământul rece alerg şi te caut pe tine, iubire. Te caut pe străzi, te caut în parcuri, te caut în copaci, în iarbă, în gingaşele flori, te caut în aerul pe
Dincolo de uitare
Unele visuri par uitate. Le hranim un timp cu ce avem noi mai bun: cu idei, rabdare, dor, credinta... cu lacrimi. Apoi se estompeaza. Raman undeva, intr-un cotlon al sufletului. Intr-un loc in care pare
Bate vântul frunzele
Bate vântul frunzele Și-mi leagănă visele, Soarele, până se stinge, Aripile mi le frânge. Plouă ploaie-în părul meu, Să mă fac un heleșteu Și-n oglinda apelor, Stingă-se lumea de dor. Ieși lună de după nori,
Oriya Hermesiana
Ce zodie-nveninată te-a adus pe lume? Tu ce-mpleteşti minciuni în şirul elocinţei, De spui că mă iubeşti, te-ntreb anume Veşmânt pentru iubire e rasa suferinţei? Zâmbind împrăştii-n jurul tău otrava Deşartelor credinţe în lacrimă şi
Statuia
O casa. Imbatranita. Scorojita. Singura. Doi pomi in curte. Ce in alte vremuri au fost puternici si inalti. Acum sunt cazuti, aplecati si goi. Intre cei doi pomi, o statuie din piatra gri si rece.
hmmm
-ce vrei sa sti? De vei sti nu vei cunoaste niciodata asa cum latura unui patrat nu va cunoaste esenta unei sfere. Pot sa iti imprumuti dragostea, insa nu o vei darui decat blestemului de
Străinul sufletului tău
Cu siguranță, ți s-a întâmplat măcar o dată- iar dacă nu, îți doresc să ți se întâmple-, să dai de vreun om care să-i fie drag sufletului tău, fără să aibă înrădăcinat niciun antecedent vizual
Estremadura
O, cum se înfruntau voinţele noastre Ca două corăbii de luptă în larg! Dedesubt în cală inimile tăceau… Doar şerpii gânduri şuierau pe catarg.
Nu mă auzi?
Te caut printre bătăile inimii mele şi nu dau de tine. Aş vrea să strig , să mă izbesc de pereţii nepăsării tale, până îi sparg de tot. Fără speranţă, fără glas, rămân doar un