Mi se cojeste vara de pe piele Las dara pe trotuar, Bucati de soare curg Caldura nu mai vede Furtuna e pe drum. Mi se zbate vara in piept Respira greu, uscat Simt cum se
astăzi spitalele au fost pline de mine și ospiciile la fel astăzi am fost bolnav și orfan datorită ție astăzi eu am fost totul pentru toți, dar nu și pentru tine astăzi nu a fost
mi-e atât de teamă să nu te repet să nu te repet să nu te repet...
Daca eu intr-o zi te-as gasi, te-as alege sa-mi fii lumina din ochi, aerul din plamani, sangele ce-mi pulseaza in vene! Daca eu intr-o zi te-as gasi, te-as alege sa-mi fii prezent, viitor, inceput si
Un tu, un eu, un el, o ea... îmi pare o combinaţie perfectă cine oare, vreodată, ar putea-o destrăma? Un eu, un el, un tu, o ea...
Toamna îmi aduce vechile nostalgii mai aproape de suflet. Ca o adiere plăcută a vântului răcoros în dimineţile cu ploaie. Mă apropii cu paşi timizi către un început de melancolie, unde amintirile se ivesc nechemate
Prin simțuri percep ceva catifelat, ferm, familiar. Da, știu, ești tu întinsă în al meu pat, în gând, acea corabie de sentimente spuse, vrute. Alegerile toate sub pătură sunt frânte, peste, o încleștare de degete
Ştii că nu sunt mare fumător, dar le aprind ca să umplu un gol. Pe acolo intră frigul şi poate de-aia mi-e spatele rece tot timpul. Am fumat o oră, două, trei, până am simţit
Tăcerea cailor mei împușcați în suflet, a spart orgoliile tuturor. Alergau verde când cineva le-a întrerupt fuga spre trecut. Căluții mei au scuturat din cap, au nechezat a moarte și-au căzut în genunchi în fața
Minutele trec aiurea peste noi, printre noi, dincolo de noi. Ne convertim la religia rutinei, într-o exacerbare a cultului zilei de mâine, de ieri, niciodată acum. Ne fâstâcim caraghios în faţa sufletului nostru, apoi luăm
Un zâmbet trist - o sabie în teacă - Două tăişuri strânse-n piele. Fine ... Aş bea din aer ora care pleacă Să pot sclipi în ochiul lunii pline; Sub semnul tandru al înnobilării Aş
Din oboseală desfac, asemeni unui fruct tropical, liniştea în fâşii şi urechea mi-o aşez pe zidul rece şi simt săgeţile împrăştiind căderi. Mă leg să tac cu trupul treaz ascuns printre pletele durerii, dar mă
Luptător în straie vechi cu mâini crăpate de răbufnirea sufletului. Săbii înfipte de dorințe și ochi încețoșați de fum. Priviri blurate, neclare te caută știind că ești acolo. La capătul mesei.
Lasa-ma parfum de flori Lasa-ma verde Lasa-ma izvor Lasa-ma frunza-n copaci Lasa-ma soare pe cer Lasa-ma pasare-n zbor. Tu, toamna! Mai lasa-ma inca un pic, Sa-i simt verdele-n vene Sa fug desculta prin vise Sa
De ce-o fi așa de greu sufletul când e pustiu? De ce-o fi așa ușor să renunți, să te oprești din zbor? De ce-o fi așa de greu să iubești, s-ajuți la greu? De ce-o