dacă iau creionul green pacifiştii ies cu pancarte în faţa primului vers de parcă aş fi regina defrişărilor nu tăiaţi copacii strigă învârtindu-se în cercuri concentrice în jurul paginii virgine să moară bărzăunii şi ghionoaiele
A uitat... s-a cufundat în albul gândurilor mele și s-a îmbrăcat în gri-ul bucuriei de-a trăi. A uitat... nu trebuie să ating nimic căci la căldura sufletului meu, tot învelișul ei se desface arzând în
Ma gandesc doar ca T. a ramas un nume scris pe o copertă, termen de pastrare – 15 ani, dar termenul de pastrare al sufletului lui? O eternitate. Nu am pe ce să scriu, nu
E hilar cum mă întorc mereu în acelaşi loc. Aerul de aici e plin de atât de multe regrete încât abia pot respira, iar greutatea cuvintelor nespuse apasă atât de tare încât îmi striveşte pieptul.
Caut semnele trecerii tale prin toate ființele pe care întâmplător le intâlnesc pe stradă. Ni se incrucișează privirile precum în ziua de vară, dar nu găsesc și privirea ta. Caut semnele trecerii tale în încăperea
Plouă veneric, murdar, cu îndârjire. Plouă ceţos precum nămol s-ar toarce peste fire . Din cer s-ar scurge cimitire. Plouă monstruos până la os, plouă încreţit plouă f ă r ă d e l e
Ea, pasărea stătea la fereastra mea. Eu, o priveam, încet ─ fără să o sperii. Ea, parcă mă întrebă: Tu, ce mai faci? Eu, i-am răspuns din gândiri, şi din priviri: "Sunt bine, mi-era dor
Mă străduiesc să înot către țărm. Peștii ispitelor se-agață de mine ca semnele de-ntrebare... Mă opresc când și când, prinsă în balonul de săpun al vreunui gând, cred că mă-nalț și iar mă scufund. Ideal
Dimineata rece de toamna Cu zeama de frunze pe strazi Din cer curg bucatele de nori de iubire de doi...
Vai, putrezește nucul, e plin de scorburi, trunchiul Și nimenea nu știe din care vremuri vine, Era bătrân când tata, la umbra lui, cu mine Stătea în miez de vară și își pleca genunchiul Rugându-se
Acasă-i locul de-nceput, îl ştii... De unde am plecat copii. Acasă-i vatra, cea de dor, Cea-n care ne-am lăsat cu-onor Bunicii, satul şi părinţii. Noi, am plecat mânaţi de soartă, Să dăm destinului ce cată.
Aștept să-mi scrii, de parcă luna Din drumul ei s-ar fi oprit, Ca și cum s-ar fi rătăcit De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-înfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi,
Cum să-nțeleagă alții ce-i dorul românesc, Când limba lor nu știe acest cuvânt divin? De-ar căuta și-n stele și-n lună, nu-l găsesc, Căci dorul nu respiră în sufletul străin. Cum ai putea să știi tu,
Şapte zile-n săptămână, Şapte flori la mine-n mână. Luni laleaua e discretă, Mov sau albă-violetă. Marţi magnolia sususpină, După-o zi din săptămână. Miercuri margareta albă, Stă în stratul din grădină, Suspinând după lumină. Joi e-ntr-o
De unde ai pornit in lume? Esti constient ca din ziua in care te-ai nascut te indrepti cu pasi rapizi catre moarte? Inseamna ca, daca realizezi asta, esti capabil sa iti dai seama si de
