Cerul sfârșește aici…

Unele poveşti incep cu o parte din cer, sub un soare ce nu aparţine nimănui şi la care nici măcar nu ai indraznit sa visezi.

“Vezi cerul in minunate culori!”

Si de la cer până pe pământ, au trecut mii de cuvinte pe care le-ai strans si le-ai dat forma sufletului meu, au trecut cateva nopţi şi câteva gesturi de tandreţe, aşteptand ca acelaşi cer să capete culoarea de la inceput. Au trecut dimineţi în care te-ai trezit fericita, cu gandul că undeva, dincolo de cer, există un om căruia i-ai dat din putinul tău in schimbul puţinului său şi care, cu doar câteva vorbe, te-a făcut să zâmbeşti si să uiti că-ntr-o vreme, pentru tine, cerul nu a avut nicio culoare. Şi dacă vine sfarsitul e poate pentru că şi cerul mai oboseşte să-ţi vegheze povestea.

Poveştile se trăiesc, nu se scriu pe nisipul unei plaje murdare, asteptand primul val să le cureţe. Poveştile se trăiesc, nu se imaginează, aşteptând acelaşi soare ce nu aparţine nimănui să le transfome in cenusă.

Pentru ca azi cerul meu sfârşeşte aici şi tot azi, imi promit, intr-o poveste, ca de fiecare dată când mă voi uita la cer să -mi amintesc de tine. Pentru ca Tu vezi cerul in minunate culori.

Aşa incep poveştile si aşa sfârşesc uneori.

cerul

L. Noiu

L. Noiu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu