Cu totul altfel

Există locuri pe lumea aceasta unde legile cunoscute nu mai sînt aceleași. Unde mental, după ce am fost setați cum că albul reprezintă puritate sau negrul e întuneric, devenim confuzi pentru că lucrurile – și interpretarea – sînt complet răsturnate. Ieșirea din legi, din normal, din cunoscut are o dublă valență: pe de o parte este bulversantă prin faptul că tot ce e în jur devine, chiar și cu mintea, perceptibil altfel sau incontrolabil, iar pe de altă parte este resetantă, pentru că și ființa are nevoie, din cînd în cînd, de cîte o repornire. Ciclicitatea acțiunilor noastre are, la bază, aceleași nevoi – iar mitul eternei reîntoarceri este nu numai o teorie, ci și o realitate pe care o trăim, din plin.

Am văzut cum în locuri cunoscute, ceea ce știam este cu totul răsturnat și cm valoarea – sau interpretarea – a ceea ce eu am învățat este una total diferită. Cum totul este altfel. Am trăit confuz și bulversant pentru că parcă pînă și legile fizicii sînt altfel. Și așa este. Temperatura de fierbere a apei nu este peste tot 100 de grade, după cum apa care țîșnește din munte, la izvor, poate fi și fierbinte. Pămîntul poate fi și roșu, iar pietrele se pot exfolia în plăci subțiri care au valență de sticlă. Ieșirea din saună la 80 de grade poate fi urmată de o intrare în zăpadă la minus 20 de grade, iar acțiunea aceasta trebuie repetată de cîteva ori, ceea ce e benefic pentru organism. În cîteva minute, să îți supui corpul la diferențe de temperatură de 100 de grade în mod repetat (și voit) poate fi fatală în unele părți ale globului pămîntesc. În altele este un tratament sau un gest sănătos. În unele părți ale lumii vulcanii erup lavă sau foc, în altele noroi. Apa poate fi transparentă, albastră, verde sau violet, soarele poate apune și răsări aproape concomitent… Și exemplele pot continua la nesfîrșit.

Totuși, cea mai mare dificultate în a percepe realitatea din jur pare să fie dată de cuvînt. El poate să fie peste tot același, însă e aproape imposibil de crezut că accepțiunea lui, confirmarea sau greutatea acestuia are, ca interpretare, o paletă cu nuanțe infinite! Confirmarea de acum poate să nu mai fie valabilă peste o clipă la unii oameni, după cum recunoașterea unei afirmații este, parcă, de o greutate mai mare decît a pietrelor de moară. Toate legile diferite ale fizicii din natură au, pînă la urmă, o explicație științifică și logică – nu însă și neputința unor oameni de a recunoaște că au greșit.

Există oameni pentru care parcă lumea este cu totul altfel.

altfel

Mihai Patrascu

Mihai Patrascu De același autor

Născut la Baia Mare, în 22 iunie 1974. A publicat peste 50 de studii, articole, recenzii sau traduceri în România, Elveţia, Franţa, Italia, Canada, Bulgaria, Mexic. Cărţi publicate: Jurnal (1998), Profeţi ai Mileniului (1998), Scrieri despre Nikos Kazantzakis (1999), Vallarta (2000), Palermo (2003), Acasă înseamnă Europa (2003), Oameni, fapte, zboruri (2012).

Recomandări

Adaugă comentariu