Îmi plec gândurile și îmi aud tremurând speranța. Șerpi vineții ce-mi leaga ființa de pământ dragostea de ură, iertarea de răzbunare pamânt căruia, odată, ii dedicai ofranda delicată a inimii credință dulce si doar de
Cu ochi plouați de somn îți caut chipul În semirealitatea dimineții. Încet, perdeaua de ceață se ridică, Trăgând ușor după ea Un zâmbet împietrit. Picioarele tale alungă rătăcite Cearceafurile albe, pline de noi. Le împingi
Se așterne ceata peste orașul adormit Precum o boala ce se raspandeste-ntr-un corp sanatos Particule mici de apa plutesc în aerul rece de dimineață, Asta e o zi de primavara întristata. Vântul rece împrăștie un
Am fost strigăt fără glas, Am fost umblet fără pas, Am fost capăt de răbdare, Până la înstrăinare. Am fost frunze veștejite, Am fost câmpuri despletite, Am fost foșnet fără zbor, Peste albul nopților. Am
Dă pagina și Desenează-ti buzele Pe umărul meu stâng Zgâriat de ace. Lasă-ti amprenta mâinilor Tatuată pe pieptul meu Ce tânjește după QRS-urile tale. Cerne-ti mirosul peste toată ființa mea. Umple-mi plămânii Cu umbre de
Dor uitat în colţ de suflet Troienit de ceruri grele Doborâtă peste sipet Rup zăvorul către stele! Cuibărită într-un cântec Vechi, pierdut de un pian, Mă dau unei stele-n pântec Să mă nască peste-un an
Uneori, din colivie omul își face cetate, vede ușa din fața lui dar îi e greu să se ridice să o deschidă… Soarta?. E în mâinile lui. Oricâte haine ar îmbrăca și ar dori să
Vantul ma mangaie , Soarele ma incalzeste , Mirosul ciresului ma satura , Aripile albinelor ma alinta.. Oare de ce mi-e asa de dor de tine? Acum o sa adorm in curte pe un sezlong,
E gingașă, fragilă, frumoasă copiliță. Zâmbește alb, inspiră neprihană. Pășește delicat, grăbit, echilibrat. Când o atingi ușor, vibrează-ți nu doar trupul. În jurul ei, măcar în aparență, împrăștie ingenuă înțelepciune, credință, bunătate și speranță. Tu,
Am căutat mereu întrebând pe fiecare de acea singură strigare după un anume Dumnezeu; Şi-am văzut atâtea lacrimi plânse sau înecate-n trist râset, Atâtea inimi doar din piatră, Iar poezia-i tot mai amară. Azi m-am
Ne descopune Universul în geneză şi dumnezei ne zămislesc în trup de lut, eu îți răsar din brațe a trecut, tu-mi pui întreg prezentu-n antiteză. În palma mâinii tale se odihneşte luna, când ochii mei
Într-o zi, vei întâlni ACEA femeie ale cărei lacrimi îți vor arde inima și nu vei suporta nici ideea ca ea să plângă din cauza ta. Într-o zi, o vei găsi pe aceea căreia vei
În miros de iarbă verde și vânt cald de primăvară, cineva mi-a citit astăzi o poveste. O poveste despre o fată care a plecat în căutarea fericirii. După câteva întâlniri cu un sihastru, cu dragostea,
A nu putea sa treci de propriul EU, A ramâne în fața ta doar sânge decolorat Pe geamul ce ne desparte, poate de o lume, Poate de un EU. A nu putea sa treci de
Și nu se mai oprește din zdrobire, Nu se termină vuietul de iad, Mă-mpunge cornul lumii-a otrăvire Tot mă ridic, tot mă ridic și cad. Mi-i carnea data vulturilor pradă Și oasele se macină de
