Luna și ielele nebunele
Din focul emoției ultimei revederi, care te-a transformat în iubitul meu pentru un șir de nopți cu lună plină, știu acum cât m-ai iubit și nu voi uita oricât te-ai strădui acum să mă alungi.
Madame Ortie
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Necuvintele
Necuvintele se-învelesc în gesturi. Gesturile se lipesc de-un zâmbet şăgalnic. Zâmbetul îmi colorează povestea. Povestea mi-o scrii tu in fiecare zi. Azi ziua e îmbrăcată cu zăpadă. Şi-mi ninge cu noi începuturi, Începuturi prin necuvinte.
Iubirea a dat spargere
ne-am ținut atât de strâns, că iubirea s-a spart între noi ca un bibelou în menghină mi-ai spus că n-ai auzit nici pâs cu pași mici, înapoi tot mai înapoi și mai inaudibil însă rămășițele
Chemare
Valsul mării Strigăt viu Braţul tău e? Nu mai ştiu De mă cheamă Sau mă-mpinge Foc de stele Nu se stinge; Mări în cer Şi în secundă, Ochii-ţi pier Şi mă inundă! Către mine De-ai
Dor de mine
Mi-e dor de momentele cu tine, de bucurie, alinare Mi-e dor de cine simțeam că sunt, de siguranță, încântare Mi-e dor de lipsa de singurătate, de timpul petrecut în doi Mi-e dor de NOI... Mi-e
Imi e bine
Când s-au deschis porțile, Hoarde străine au năvălit nemiloase, Au călcat în picioare ziua de ieri,de azi și de mâine. De atunci dorm cu porți încuiate, Cu toate cele patru cămări ferecate, De ochi zâmbitori,de
Iubire
Iubire... ce cuvant! Cuvant care nu inseamna nimic daca nu e insotit de actiuni... Nu cred ca se poate iubi si atat! Nu cred ca exista iubire acolo unde nu exista intelegere, empatie. Iubirea este
Fără
se învârte roata fără mine și mă prind de mâna ta de-un deget rupt și putred de-o unghie roasă și scoasă din ochiul tău spart în galben de cuvântul meu mort ce zace pe buzele-mi
Scrisoare
Atât de frumos m-ai crescut Departe de tentaţii, Mi-ai oferit tot ce-ai avut. Să-i devansez pe toţi ai vrut, Să fug de cei ce s-au vândut - Stigmaţii! M-ai vrut puternică! Şi-ai pus curaj într-o
Indemn
Când inima zdrobită in piept, iti sângerează, Și te apasă sarcini prea grele de purtat, Când pe această lume nimic, nu mai contează, Te-ndemn să stai de vorbă cu Cel ce te-a creat! Când vrei
Umbrele luminii
Am zărit un chip albastru în depărtare. Mi-a zâmbit adânc, dar sumbru şi-am ştiut... Răul nu dispare, el se-ascunde şi aşteaptă. Ar trebui să înot, să mă scufund, Într-un abis al aşteptărilor? Prin pânzele nopţii
Mulțumesc că mi te-ai întâmplat
Mulțumesc. Mulțumesc că mi te-ai întâmplat, mulțumesc că te-am iubit și mulțumesc că am avut brațele tale care să-mi aducă aminte de acasă. Ceea ce știu e că nu sunt a ta și că o
poţi
să iubeşti mai mult decât iubeşti? sau poţi iubi mai mult decât iubirea, să fie mai mult decât o întrebare, mai mult decât un răspuns şi niciodată de ajuns? şi-atunci cine şi ce poate atinge
Un crâmpei de vis
Când cazi şi zbori simultan de nenumărate ori, ajungi să te întrebi câtă răbdare poţi avea în nebunia surdă a urcuşurilor şi coborâşurilor, ajungi să explorezi, să sondezi cărări nebănuite ale minţii tale. Ajungi să
Noi
eu sunt începutul cuvântului tău pe care-l descompun curios cu inimă de copil eu sunt o carte fără file pe care tu o citești cu dezinteres lăsându-ți trupul să cadă pe-al meu blestem în chip