În pantofii mei
E atât de simplu și la îndemână să critici, să judeci, să jignești acțiunile-mi în neconcordanță cu "binele" și "corectul" credințelor și experiențelor tale. Te invit să privești lumea din pantofii mei... din cei pe
Elisa Butnaru
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Uitați de timp
Când eram micuți ne jucam neîncetat. Desculți, uitam de foame, de sete, fugeam pe terenul de joacă de la bunici. Eram mulți, cu haine ce ne înghițeau cu totul, hoinăream cât era ziua de lungă.
Notele unei altfel de iubiri
În colțuri de întuneric, iubito, ne-aprindem, Suntem două chipuri de lut și unu-n total, Suntem triști, moi, fragili și-ncinerați De timp, de oameni și de-un pat de spital. Ne recompunem ființa împovărați de noi înșine,
Omul de smoală
Castelul părăsit de umbre ne așteaptă, Om cu inimă de smoală, unde ești? Dorințe arzătoare în mine se scaldă, Vuietul tăcerii să ne adăpostească. Răbdarea e la răscruce în întuneric Și gânduri răspândite în întreaga
Mai crezi în altfel de începuturi?
De la mine ai învăţat cum să te scalzi în vise, Că poezia e o haină ce poate îmbrăca întreaga omenire, Atunci când nu mai înţelegi de unde vin şi încotro se duc Atâţia oameni
Superiubire
Tabloul perfect este cu tine la piept și o carte în mână Șoptindu-ți la ureche povestea de dragoste nebună, Cu rochia aceea de voal roșie, transparentă, Prin care-mi ghicești formele trupului tânăr, Cu cerceii lungi,
Delir
Și fiori reci se-nalță, Din sfânt sufletul meu Plutesc prin aer noaptea... Iar eu mă-nec mereu. Îngeri, cu aripi negre Cu tine vin agale... Se-nalță iarăși noaptea, Purtându-te-n delir.
Sa nu ma cauti
Mă-ntorc cu faţa spre apus, Iar drum îmi fac pe strigăt de strămoş Să nu mă cauţi că m-am dus Unde-a cântat primul cocoş M-am dus să-mi caut răsăritul La început de drum – Când
Automatism
Să te trezeşti în plină dimineaţă şi să constaţi că nu mai eşti tu, că nimic din cee ce faci nu se leagă de tine, că ceea ce spui nu este în deplină concordanţă cu
Toamna mea
Nu mă pot decide care-i mai frumoasă, tu sau toamna... Cerul cu culorile lui la asfințit sau ochii tăi de chihlimbar, Frunzele aramii ce se mișcă alene sau buzele tale roze... Mireasma de toamnă revigorantă
Descantec
Ochi de buhă albă Pe un fir de nalbă, Dor de gâză visătoare Poposit pe-o floare, Degete de spaimă Crispate pe-o haină Lepădată de-un copil... Si stătea umil Pe un tril de ciocârlie Aşteptând să
Luna și ielele nebunele
Din focul emoției ultimei revederi, care te-a transformat în iubitul meu pentru un șir de nopți cu lună plină, știu acum cât m-ai iubit și nu voi uita oricât te-ai strădui acum să mă alungi.
Necuvintele
Necuvintele se-învelesc în gesturi. Gesturile se lipesc de-un zâmbet şăgalnic. Zâmbetul îmi colorează povestea. Povestea mi-o scrii tu in fiecare zi. Azi ziua e îmbrăcată cu zăpadă. Şi-mi ninge cu noi începuturi, Începuturi prin necuvinte.
Iubirea a dat spargere
ne-am ținut atât de strâns, că iubirea s-a spart între noi ca un bibelou în menghină mi-ai spus că n-ai auzit nici pâs cu pași mici, înapoi tot mai înapoi și mai inaudibil însă rămășițele
Chemare
Valsul mării Strigăt viu Braţul tău e? Nu mai ştiu De mă cheamă Sau mă-mpinge Foc de stele Nu se stinge; Mări în cer Şi în secundă, Ochii-ţi pier Şi mă inundă! Către mine De-ai