Cu mâna ta
leagă-mi rana tu iubite, scoală-mă din somnul greu şi un strop de primăvară, varsă pe obrazul meu, câta iarnă port în mine, câta patimă nebună, rupe flori din raiul tău şi-mpleteşte-mi o cunună. lasă-ţi lacrima
Ana Mariana
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Dansatoarea
Dansatoarea-i frumoasă şi fermecătoare Privirea tuturor asupra-i le-o atrage În ritmul muzicii e seducătoare, O privesc şi eu cu încântare. Vrăjit de muzica asurzitoare, De dansul frenetic şi de mişcare, De vinul ce curge mereu
Poetul și pasărea
Eu cânt, îmi spune pasărea din ramul Cireșului înalt până la ceruri Și ciripindu-și cântecul prin geamul Deschis în mine, se pierdea-n eteruri. Eu nu mai cânt, i-am spus, din colivia În care umbre mă
Dorință
Trec ore sau ani? Secundele se-nlănțuie cuminți, Iar marșul lor mă scoate din minți, Alimentând ai inimii vulcani. S-a înserat sau e devreme? Soare și lună, se-aleargă bezmetic, Păsări brăzdează văzduhul fonetic, Iar eu le
Si inmultit la doi, sa inflorim
Nu mai clipi in ochii mei intr-una Si nu-mi mai suspina in piept, mereu, Cand inima imi bate ca nebuna Nu te mai zbate-n ea, pribeagul meu. Nu ma privi din stele nopti de-a randul,
Femeie tu… iubire eu…
Sunt aripi ce mă mână înainte. Uneori mă ridică, alteori mă coboară. Dar de fiecare dată, blând, mă poartă către tine. În oricare parte de suflet mă duc, mă regăsesc frântură din frântura ce ține
Dialog nonformal
aseară mi-am rănit cel mai bun prieten cum? am spart oglinda în care mă uitam și regret că nu au existat nici timp nici trecere în ochii lui pentru a-l putea plăsmui ca pe un
Legături cu lumea
Tu și ea. Ea și alții. Aștepți lumea. Lumea te așteaptă. Tu cum o visezi. Ea cum te visează. Întâlniri Tu așa cum crezi că te vrea Ea așa cum crede că o vrei. A
Cu obloanele trase şi tăcerile încremenite
Cad tăceri triste peste noi, Ne-am tras obloanele la suflet amândoi Şi ne bunghim printre zăbrele, Poate ne vor ocoli tăcerile. Aşa ştiam că fac ades nebunii, Ascunzându-şi astfel dorinţele de ochii lumii. Cu ce-s
In”certitudine”
eu stiu cand esti... si ca eu sunt... si ca esti fericita, si acest gand ma poarta pana mai tarziu un cioclu, plictisit, ce stramba din calcaie hranind incet rindeaua din lemnul ce-am sa fiu.
Zece degete
Am mâinile reci, bolnave Sunt însetate de tine, Vor să-ți străbată cărările Să-ți prindă visele Să le ia cu ele Pe sub umbrele. Am mainile reci Vii? Le-ncălzești? Mi-au amorțit de la timpul trecut Ce
Iubiri şi doruri ciudate
M-a inundat tăcerea lacrimilor plânse prea târziu, iubirilor rănite şi uitate, dragostei mele ciudate. M-a inundat tăcerea singurătăţii mele negate şi dorinţei mereu accentuate de-a simţi liniştea lunii şi de-a nu cădea în mijlocul furtunii.
Sărut
Mă întrebai când am să-ți spun că te iubesc. Dar înainte ar trebui să știi… Sub tălpile mele îți iau dorurile călare șă-ți străbat lumea. Sub tălpile tale cuvintele mele se îndeamnă de fiecare dată
Dialog de sentimente
Ploile mi-s gânduri plânse, Frunzele mi-s culori strânse, Dorul mi-e adânc pitit, Tu mi-eşti visul neîmplinit. M-ai pierdut prin cuvintele nespuse, Ne-am depărtat de vis, Ne-am afundat în braţele Aceluiaşi abis. Necuvintele, nespusul, Neprivitul, nepătrunsul,
Acorduri straine
Îmi pare rău c-am gustat primăvara, Și primăverii îi pare de mine, Înecăm întrebări și destine, În tăcerea singurătății străine, ce umple cămara, Pereții spoiți cu minciuna ca mâine, Flori vor răsării în fereastră, Muțenia