M-a inundat tăcerea
lacrimilor plânse prea târziu,
iubirilor rănite şi uitate,
dragostei mele ciudate.
M-a inundat tăcerea
singurătăţii mele negate
şi dorinţei mereu accentuate
de-a simţi liniştea lunii
şi de-a nu cădea în mijlocul furtunii.
Sunt construită din cuvinte
când încete, trecând în tăcere,
când strigate, ca săgeţi aruncate.
Sunt îmbătată de iubiri şi de doruri ciudate,
vino lângă mine şi doar fi-mi aproape!