Proza

I. -Dacă vreodată vei avea nevoie de un loc de muncă și-ți place la noi, cu mare drag te angajăm, i-am spus râzând tânărului de la care recuperam echipamentul de escaladă. Mă uimise vioiciunea lui, 

Omul de stiinta priveste pe geam, fumand o tigara. Ploaia de afara in linisteste. Cauta in sinea lui argumentele pentru a face asta. Oare omenirea va considera etic gestul sau? Sau nu are relevanta? Acum 

Ne jucăm cu cifrele… Numărăm stelele în toată splendoarea lor, așa cum stau ele suspendate pe ochiul universului. Numărăm visele și le lipim tainic de inimă… Un gând cu zâmbete înflorite la colțul sufletului și 

Voi putea să bat la ușa asta care nu se deschide, în fiecare zi. O să-ţi cânt serenade și-o să dansez în colțul ăsta pustiu de stradă, o să adun fluturi și răsărituri şi amurguri 

De fiecare data cand locurile cunoscute ne devin straine si firea nu-si gaseste locas in niciun cotlon al vietii, se ridica deasupra noastra, triumfatoare, nefericirea. Si plimbandu-se asa, fara de graba, prin mintea noastra... ii 

Totul pare atât de plăcut. Tricoul atât de comod, ca și cum nu ar fi! Zilele trec, gândurile se perindă pe rând fiecare altfel structurat față de celălat. E atât de plăcut să te am 

...e "windy" si fac frumos o scuza: Azi este fara palarii... fara diacritice corect randuite care sa imi ajute scrisul. Se amesteca buchete de idei in tot universul meu… Ramane insa ceasul realitatii care suna 

Cum revii asupra numelui meu, atât de sugestiv, atât de durabil. Sper că voi fi mereu așa pentru tine. Atâtea plăceri nevinovate, atâtea. Dar tu vii și ma corectezi, mă îndrumi ca să le pot 

Satul se întindea cuminte printre grămezile de delușoare, împădurite încă pe alocuri, din care zâmbeau casuțe ticluite ca în poveștile de odinioară. Valea încă părea cufundată în neuitare, în timp ce doar ici colo câte 

Îmi ard mâinile pe frunzele aproape topite de atâta ploaie. În drumul său către castelul viselor, soarele privește înapoi prin crăpătura unui nor prea sleit de putere ca să opună rezistență. Împinge cu putere ultimele 

Când plecam la școală, trebuia să trecem puntea din scândură şi să o luăm cu mare grijă peste imaş. Eram în fiecare seara fugăriţi de câinii unor oameni care locuiau pe la marginea satului. Ca 

De multă vreme locuieşte în mine o fetiţă. O cheamă Nalena. E cam ciudată Nalena cu rochiţele făcute din poveşti şi meridiane, cu ochii revoltător de albaştri şi privirea ei halucinantă! S-au tot întâmplat lucruri 

O poveste de-a mamei m-a urmărit de-a lungul vieţii, întrebându-mă, uneori, nedumerită dacă ceea ce ne-a povestit ea de nenumărate ori a fost adevărat sau o simplă închipuire în mintea ei de copil, răscolită peste 

I se spunea Blondul. Și atât… Nimeni nu știa mai nimic despre el. Doar că venea adeseori în piață să cumpere câte ceva de ale gurii. Vindea sticle și borcane, goale, pe care le căuta