Proza

Mă încearcă o dorință, care mă urmărește de mulți ani. Tainică. Chinuitoare. Pe care îmi vine greu să (mi-)o recunosc. Pe care o uit pentru o vreme, dar care reapare constant. Una ca o salvare, 

Îmi place să aflu ce este în sufletul oamenilor. Îmi place să îi cunosc în modul lor genuin de a fi, și apreciez propriile lor destăinuiri. Deși, recunosc faptul că unii îmi plac mai mult 

Motto:"Lucrurile pe care le-am dorit eu, profesore, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi." (Octavian Paler) Stăteam 

Ești unul din oamenii în trecere din viața mea, dar nu un trecător oarecare. Ai atins străfunduri din mine de care nici nu bănuiam. Ai descoperit femeia din mine. O femeia ce a suferit din 

Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului, ca un îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorinţă fizică în faţa căreia nu putea opune rezistenţă, iar degetele lungi apăsau pasional clapetele metalice, în timp ce suflul extras din 

Pașii îi sunau a singurătate pe străzile orașului descompuns într-o ceață densă, parcă fără sfârșit. Știa, o, daaa ... știa că singurătatea ei nu vine din afară, din numărul celor cu care interacționa într-un fel 

Salutări din Cotidian. Drumul cotise deja prin pădurea întunecată de câteva ori, într-un amețitor tur de forță. Munții își îmbrățișau parcă măreția într-o adorare narcisistă în timp ce păreau atât de reci și distanți în 

Încă un zâmbet se naște pe fața ta ștearsă de griji. Îmi spui adio și închizi ușa. Nu mai există sfârșit, nu mai există început. Sunt blocată la mijloc, pe o punte a viselor unde 

Trage încet ușa după tine când pleci! Nu face zgomot, să nu-i tulburi somnul! Nu contează că el nu știe că e ultima dată! Nu contează nici că ești conștientă de-acum că nu merită atenția 

O scrisoare nu se compară cu un sms. Întotdeauna este mai elegantă, chiar și virtuală. Atât de drăguț și dulce mi te imaginez. Aștept de atâta timp să îmi răspunzi, dar poate că în zadar 

Sunetul ceasornicului se izbeşte cu putere in zidul liniştii încât trece prin el şi ajunge la mine, îl simt în ureche , mă înţeapă. Sar din pat şi mă izbesc cu capul de pragul de 

Credeam că fără tine timpul își va statornici cursul, că fără tine vom rămâne cu toții în noiembrie și n-o să mai știm să înaintăm printre anotimpuri și minute, o să rămânem blocați în toamnă 

Cu voce acidă, scriu, iar cuvintele trec de cealaltă parte a hârtiei, topind-o-n deliruri...trec și dincolo de mine și de ce nu pot fi capabilă sa exprim, doar doar mi-or impregna focul lor în palmă 

Încerc să privesc mișcarea haotică a frunzelor, și fără să vreau sau să știu ce fac, mă uit mai departe de fereastră - mai departe de mine, de existență și de împrejurul meu în care 

Dragă Societate, Mă bucur că pot să-mi spun oful. Mă poți considera un mic Sisif, care, deși conștient că nu va putea să scape de pedeapsa eternă, se supune osândei. Nu prea știam cum să-ți