Poezie

ne rupem sufletele în două bucăți inegale aruncând pe ele amintiri, alcool și tutun ca să uităm că suntem în proces de dezumanizare și că batem cu frică la poarta iubirii din tun tresărim asemenea 

Scâncet de ploaie, Mireasmă de mai, Din ceruri coboară Cu tristu-i alai. Păsări pitite De dor ciripesc Prin crengi inverzite Amoru-și șoptesc. Clipele curg Sacadat, uniform, Un palid amurg Se naște diform. Doar iarba dansează 

Ce bine e sa stiu cum sa te-mpart. Aici te-adun, acolo-am sa te scad. Dar nu voi face nici o diferenta Cand suntem in aceeasi consistenta. Cel mult vom scoate factorul comun. Iar ce-a ramas 

Florile înfloresc numai pentru tine. Copacii sunt plini, pe străzi și-n grădini. De-ai trece acum pe sub ei, Ți-aș rupe o creangă din oricare vrei. Parfumul și farmecul lor mă duce, Cu gândul la dragostea 

Picură pe noi lumina Nu să dezvelească patimi Nici să ne străpungă vina Învierii noastre-n lacrimi Picură pe noi lumină, Pe crengi rodesc mărgăritare Asemeni lor, fără de vină, Renaştem peste tot ce doare Picură 

Timp... gânduri... Între timp m-am gândit că dacă aş avea timp între gânduri, M-aş plimba frivol, printre rânduri... Dar ce fac cu gândurile care s-au strâns de-a lungul timpului?! Gânduri ce au avut nevoie de 

Tresar asemeni unei aripi obosite, blocata între clipe şi dorinţe.. sufletu-mi pare o coardă neacordată intre existenţă şi destin. Sunt prinsă între azi şi ieri.. intre regrete şi aşteptări, agăţată de clipe şi întrebări fără 

Trag de mine, explodez pe dinauntru, La exterior indiferent și rece, și parcă se-ntrece cu mine un alt eu cât zece, apoi dispar un timp, cât, interiorul se reculege. Visez multe, uneori mă visez în 

Ce sadică ești cu mine Pe acest pat din jar: Sunt doar a ta pradă? Trebuie sa fiu solidar? Ochii noștri nu se recunosc- Ai mei-s negri de lumină, Ai tăi? Râdem ca doi nebuni 

Chipul tău, proiectat în vitrina magazinului de ceramice… Reflexie în culori gălbui, născută din ondulaţia luminii pe toate acele forme mai mult sau mai puţin stranii, din lut copt – oale, ulcele, vase, amulete, idoli, 

De multe ori aștept să vii Și azi, și mâine, și-n eternitate Să-mi spui că ți-a fost dor să fii Că poate ești, dar doar pe jumătate. Ne-am întâlnit și poate-am supărat destinul Căci s-a 

Îmi plec gândurile și îmi aud tremurând speranța. Șerpi vineții ce-mi leaga ființa de pământ dragostea de ură, iertarea de răzbunare pamânt căruia, odată, ii dedicai ofranda delicată a inimii credință dulce si doar de 

Cu ochi plouați de somn îți caut chipul În semirealitatea dimineții. Încet, perdeaua de ceață se ridică, Trăgând ușor după ea Un zâmbet împietrit. Picioarele tale alungă rătăcite Cearceafurile albe, pline de noi. Le împingi 

Te-aș săruta, acoperindu-ți trupul cu totul așa acum frunzele, - când e toamnă - adumbresc pământul ca să-i țină de cald!

Se așterne ceata peste orașul adormit Precum o boala ce se raspandeste-ntr-un corp sanatos Particule mici de apa plutesc în aerul rece de dimineață, Asta e o zi de primavara întristata. Vântul rece împrăștie un