Balansoarul gândurilor mele
Leagănă iubirea printre stele.
Bate-un vânt, pleacă-un gând
Frunză legănată sunt
De la inimă până ele.
Iarba mea frumoasă, unduită
Ești aleasa cerului gătită
Tot cu foi de trifoi
Înverzind de-atâtea ploi
Te petreci prin lume înflorită.
Iar miroase-a rai întreg pământul
Și a floare seamănă cuvântul.
Zvon de nori, de furtuni
Dar copacii mei nebuni
Își agață-în ramuri iar veșmântul.
Eu mă duc încet pe o cărare
Înspre unde soarele răsare
Și apoi din răsărit
Mă îndrept spre asfințit
Și mă duc, mă duc a-înfiorare.
